Un gest de Crăciun făcut față de un om fără adăpost s-a transformat într-o poveste de familie de 45 de ani
Crăciunul este adesea privit ca o perioadă a bunăvoinței, dar pentru un cuplu tânăr din Marea Britanie, un gest de omenie făcut în urmă cu 50 de ani le-a schimbat viața pentru totdeauna.
Pe 23 decembrie 1975, Rob Parsons și soția sa, Dianne, se pregăteau de Crăciun în casa lor din Cardiff când au auzit o bătaie în ușă. În prag stătea un bărbat cu o pungă de gunoi în care își avea lucrurile, potrivit BBC.
Rob l-a recunoscut vag: era Ronnie Lockwood, un bărbat pe care îl văzuse cândva la Școala de Duminică și despre care i se spusese că este „un pic diferit”. Ronnie era autist și trăia pe străzi de la 15 ani.
Cuplul, în vârstă de 26 și 27 de ani la acea vreme, l-a primit în casă. I-au gătit, l-au lăsat să se spele și au decis să-l lase să rămână de Crăciun. Au cerut familiei să-i aducă daruri, orice, de la șosete la produse de igienă.
„A plâns la masa de Crăciun. Nu mai cunoscuse niciodată sentimentul de a fi iubit”, spune Dianne.
Inițial trebuia să plece după sărbători, dar nu au putut să-l alunge. Au descoperit rapid cercul vicios al persoanelor fără adăpost: fără adresă nu poți avea un loc de muncă, iar fără loc de muncă nu poți avea adresă.
Ronnie fusese plasat într-un centru de îngrijire de mic copil, mutat la o școală aflată la 200 km, descrisă ulterior drept „școală pentru băieți subnormali”, unde nu a avut nici prieteni, nici sprijin. Întors la 15 ani în Cardiff, nu avea nimic.
Rob și Dianne l-au ajutat să-și găsească un loc de muncă ca gunoier, i-au cumpărat haine noi și l-au tratat ca pe propriul copil. De-a lungul anilor, Ronnie a devenit parte din familie, cu ritualuri zilnice, bucurii și dificultăți, inclusiv o dependență de jocuri de noroc cu care s-au luptat timp de două decenii.
„Uneori eram mama lui, alteori asistent social sau îngrijitor. Dar era familie”, spune Dianne.
Ronnie era extrem de generos. Își dedica timpul bisericii, strângea fonduri pentru persoanele fără adăpost și, într-o zi, și-a dat pantofii unui om al străzii pentru că avea nevoie de ei.
A murit în 2020, la 75 de ani, după un accident vascular cerebral. Din cauza pandemiei, la înmormântare au putut participa doar 50 de persoane, dar cererea a fost uriașă. După moartea sa, un centru de bunăstare din Cardiff a fost numit Lockwood House, în onoarea lui.
Când a fost nevoie de bani pentru finalizarea clădirii, soluția a venit neașteptat: suma exactă se afla în testamentul lui Ronnie.
„În cele din urmă, omul fără adăpost ne-a pus tuturor un acoperiș deasupra capului”, spune Rob.
Etichete: craciun, familie, gest, Marea Britanie, om al strazii,
