Romanii care au ramas in tara pentru a pastra vie traditia olaritului. Reactia turistilor care ii vad la treaba pe mesteri
Olaritul, o traditie straveche, inca ii tine pe mesterii pasionati in ateliere.
Daca unii au luat drumul strainatatii, in cautarea unui castig mai bun, altii au ramas langa roata de olarit si nu duc lipsa de vizitatori dornici sa descopere o parte din tainele acestui mestesug.
In Maramures, la atelierul "Ultimului dac liber din Baia Sprie", traditia straveche a olaritului inca se mai pastreaza. Chiar daca simte ca obiceiul se stinge pe zi ce trece, mesterul Daniel Les lucreaza in continuare cu pasiune.
Daniel Les: "Daca pierzi si valorile acestea, o sa fim o tara unde celelelalte tari o sa-si desfaca chinezeriile."
Deseori, turistii care ajung in zona se strang in jurul rotii de olarit si urmaresc fascinati acest proces prin care capata forma vasele din lut. Fermecati sunt si de povestile mesterilor.
Ingrid Cozma, turist: "Am inceput sa rad si am revenit la a fi copil, doar vazand cum dintr-un bol de namol iese ceva din ce poti sa mananci."
In alt colt al judetul Maramures, pe Valea Izei, in localitatea Sacel, recunoscuta pentru olaritul in ceramica rosie nesmaltuita, ultimul mester olar a luat drumul strainatatii. Nu mai reusea sa isi intretina familia, asa ca a inchis atelierul. Acum, sotia le deschide usa turistilor curiosi.
Olarii spun ca vasele din lut rezista la temperaturi ridicate, iar mancarea gatita in ele are un gust deosebit.
.webp)
