O mamă din Bacău își crește cu greu cei 5 copii, după ce soțul ei a murit. Trăiesc cu toții într-o cameră sărăcăcioasă
Poveste emoționantă a unei femei din Bacău, pentru care fiecare zi înseamnă o luptă înverșunată cu problemele și sărăcia. Crește cu dragoste si devotament cinci copii, iar de curând și-a înmormântat soțul, răpus de o boală necruțătoare.
Se străduiește din răsputeri să le dea celor mici o șansă la educație, ca să poată avea un viitor. Iar copiii o răsplătesc cu vrednicie, note bune la școală și solidaritate între ei.
Într-o cameră sărăcăcioasă a unei case moștenite de la bunici, trăiesc Viorica şi cei 5 copii care i-au rămas acasă. Ceilalți 3, mai mari, au pornit deja pe drumul lor, în viață.
Femeia, văduvă la 46 de ani, se descurcă tare greu, dar a reuşit să le inspire copiilor dragostea unul faţă de celălalt.
Tatăl copiilor a fost răpus de boală în urmă cu mai puţin de o lună, iar de atunci familia abia mai face față problemelor. Femeia luptă din toate puterile să-şi ţină copiii aproape.
Viorica Simon, mama: „I-am crescut pe toţi 8, i-am crescut şi o să îi cresc în continuare, continuu aşa.”
Reporter: Aveţi ce le pune în fiecare zi pe masă?
Viorica Simon, mama: „Le pun puţin, cum mă descurc, le pun la toţi.”
Petrişor are 13 ani şi de când i-a murit tatăl, el a rămas bărbat în casă. Atât cât poate, încearcă să îi fie de ajutor mamei. Face treabă în casă și în gospodărie, se îngrijeşte de animale şi aproape că un mai are timp să îşi dea seama de lipsuri. Cel mai frumos vis al lui este să aibă într-o zi o bicicleta.
Reporter: Petrică, tu eşti bărbatul în casă?
Petrişor Simon: „Da.”
Reporter: Cu ce o ajuţi tu pe mama?
Petrişor Simon: „Tai lemne, fac curat, aduc apă.”
Reporter: Te-am văzut în grădină, ce ai făcut?
Petrişor Simon: „Am tăiat lemne. Am tăiat un prun.”
Reporter: Ce bucurie ai tu în viaţă?
Petrişor Simon: „Să o ajut pe mama.”
Oana are 10 ani şi vrea să ajungă profesoară de istorie într-o bună zi. Sora ei cea mai mare este deja profesoară în Iaşi. Asta o ambiționează şi pe ea, și îi dă incredere că ... se poate. Este o fire veselă și optimistă, chiar dacă nu poate spune prea multe despre bucuriile din viața ei. Își dorește enorm să aibă un telefon.
Reporter: Îţi place la şcoală?
Oana Simon: „Da.”
Reporter: Dacă e să te întrebe cineva care sunt bucuriile tale?
Oana Simon: „Eu sunt bucuroasă că am o familie.”
Sătenii admiră eforturile de zi cu zi ale mamei: copiii sunt cât se poate de îngrijiţi şi merg cu entuziasm la şcoală.
Viorel Pantelimon, vecin: „După ce vin de la şcoală îşi fac temele, cei mai mici cu mama, dacă e ceva de făcut să ajute lumea în sat, merge îi mai ajută. Are copii deştepţi.”
Reporter: Ar merita o mână de ajutor?
Viorel Pantelimon, vecin: „Ar merita şi pentru că-s timpurile astea foarte grele.”
Ștefan Tifan, primar Berzunţi: „Munceşte prin gospodăriile cetăţenilor şi sunt bine. Noi, ca instituţie, am ajutat cu combustibil solid pentru încălzire, cu ceva alimente, ce am prins pe aici.”
Oricât de greu îşi duc traiul, frații au învăţat să se bizuie unul de la celălalt, și în viitor, vor să aibă o meserie, ca sa o poată ajuta și ei, cândva, pe mama lor.
Persoanele care vor să ajute familia pot lua legătura cu mama, Viorica Simon, la următorul număr de telefon: 0749491782.
.webp)
