Ia românească, cămașa cu altiță, ar putea fi introdusă în patrimoniul mondial. UNESCO va decide
Din in, cânepă sau borangic, cămașa cu altiță ar putea fi introdusă în patrimoniul mondial. Reprezentanții României și cei ai Republicii Moldova vor să îi convingă pe cei de la UNESCO să considere ia noastră obiect de identitate culturală.
Cândva purtată doar de femeile de la țară, ia a cucerit în prezent o lume întreagă. Pictori celebri au surprins-o în operele lor, iar designeri de renume au inclus-o în colecții.
Într-un atelier din Capitală, Cristina, alături de 40 de doamne iubitoare de tradiție și folclor, reconstruiește identic cămășile cu altița după piesele vestimentare purtate de femei în trecut.
Cristina Chiriac: ”Ia autentică este acea ie care este cusută de mână, în care femeiele pun sudoare , descântă în continuare. Și astăzi se întâmplă pentru a nu fi docheată, pentru avea success și în care păstrăm cutumele și ducem tradiția românească mai departe.”
Cămaşa cu altiţă, cunoscută de mulţi drept ie populară, ar urma să fie inclusă în patrimoniul mondial. Ca să susţină acest demers autorităţile din România şi Republica Moldova au adunat mii de cămăşi tradiţionale din comunităţile rurale şi urbane din ţară şi despre Prut. Astfel, vor să îi convingă pe specialişti că această piesă vestimentară este obiect de identitate culturală. Dosarul a fost trimis către UNESCO şi urmează să fie analizat.
Doina Ișfănoni, doctor în Estetica Artelor Vizuale: „Cămașa cu altița este un mod de evidențiere al femeii, în comunitate, în societate, rămâne și astăzi un element de referință capabil să vorbească înainte să deschidem gura, cine suntem, de unde venim și ce avem de spus. Din măiestria realizării broderii, din fiecare motiv, această cămașă cu altița ne vorbește despre spiritualitatea cămășii românești și mai ne spune că într-o societate globalizată suntem numai noi înșine purtătorii de mesaj a unei generații și ai mai multor generații.”
Ia românească a ajuns în colecţiile unor designeri renumiţi şi a fost element de inspiraţie pentru pictori precum Theodor Amân sau Henri Matisse, în capodopera ,,La Blouse Roumaine". O colecţie impresionantă de peste 15 mii de piese găsiţi la Muzeul Satului din Capitală.
Paula Popoiu, director Muzeul Satului: ”Îmi aminetsc de un success deosebit pe care l-am avut la Roma cu această ie, la Lyon, au venit franțuzoiacele îmbrăcate în ii româmești, este un element vestimentar NU tradițional, ci modern, pentru că este purtată aproape în toată lumea, această piesă. În momentul în care vezi o doamnă îmbrăcată cu ie te întrebi dacă este din România sau a mai fost pe acolo o doamna româncă cu îi de vânzare.”
Realizată la început din in, bumbac sau cânepă, ia este împodobită cu broderii atât la mâini, piept şi gât. Din orice colţ al ţării ar proveni fiecare are frumuseţea şi povestea ei, este considerată brand de ţară neoficial şi se sărbătoreşte în fiecare an de Sânziene.
Fiecare regiune are modelul ei. În Ardeal, florile şi mărgele cu care sunt brodate ţesăturile alb , în timp ce în Muntenia cămăşile cu altiţa sunt construite din figuri geometrice. De altfel ia este un obiect vestimentar specific ţărilor balcanice.
