Festival gastronomic turcesc în centrul Capitalei. Unii pofticioși au plecat cu sacoșele pline
Arome subtile de mentă, sumac, cimbru și cuișoare au învăluit, în acest sfârșit de săptămână, centrul Capitalei. Românii au format cozi încă de dimineață la plăcinte fierbinți și cafea la nisip, făcute de turci.
Au luat kilograme de baclavale pentru acasă, iar la prânz au așteptat răbdători în fața țepușelor imense cu carne de kebab.
Prietenia turco-română se vede în eficiența liniei de producție. Pe o parte, doi domni ung cu șpaclul lipii luate din teanc. Un altul lucrează, ca un DJ priceput, la cinci plite.
Reporter: Poți cumpăra lipiile?”
Bucătar: „Da, le cumpărați de oriunde. Important e cum prepari compoziția. E o mâncare turcească tradițională, lahmacun. Nu e așa greu.Carne de vită, ardei, ceapă și pătrunjel și sumac.”
Când pizza turcească devine crocantă pe margini, e calibrată rapid cu verdeață, făcută sul și livrată clienților, care plătesc, fără negocieri, 20 de lei. Este mâncată în cel mult 3 minute. Ceva mai mult „țin” kebabul și șaorma de 30 de lei, împăturite în legume și fâșii subțirele din carne pârlită.
Influența otomană în gastronomia românească
Gastronomia turcească e în primul rând fosta bucătărie otomană, care a pornit din Anatolia, peninsula din Asia Mică unde se află cea mai mare parte a statului turc din prezent. Și s-a răspândit în lume, preluând influențe mediteraneene, balcanice, din Asia Centrală, sau occidentale, de oriunde turcii au cucerit și — mai recent — au emigrat. Țara Românească și Moldova le-au fost vasale otomanilor aproape o jumătate de mileniu, iar Dobrogea a stat sub stăpânirea sultanilor 460 de ani. Ce-a rămas bun în urmă? Sarma, cafea, musaca, chiftea, biftec, pilaf, caimac...”
Delimităm mâncarea sărată de dulciuri cu un pahar de șerbet. La turci nu e, ca la noi, o pastă din zahăr, ci o băutură acrișoară: „fructe de pădure, hibiscus, rodii.”
Turcoaicele prepară pe loc Katmer, gozleme, borek și pide — plăcinte și aluaturi umplute, prăjite și unse cu unt clarificat.
Reporter: Ce au înăuntru?
Cofetar: „Fistic, caimac pentru cele de desert.”
Rahatul cu fructe, sarailiile și baclavaua, care costă 80 de lei kilogramul, s-au cumpărat cu sacoșa.
Cumpărător: „Luăm de aici, cumpărăm și din partea cealaltă.”
Reporter: În cât timp le mâncați?
Cumpărător: „Azi-mâine.”
În final, puțini au fost cei care nu au găsit mâncarea știută din Turcia. Festivalul gastronomic turcesc se încheie duminică seară. Intrarea este liberă.
Etichete: festival, kebab, mancare turceasca, sarailie,
