1 Martie, semnificatie. De la moneda de argint legata la mana cu fir rasucit la pandantivul atarnat de gat si cel virtual
Povestea martisorului a supravietuit in diferite forme pana in prezent, de la firul simplu rasucit in alb si rosu pana la cel virtual.
Martisor, Martisug sau Mart era consemnat de etnologii inceputului de secol XX ca obicei de 1 martie, prezent nu numai la romani, dar si la bulgarii si albanezii din Balcani. taranii pastrau obiceiul in fiecare inceput de primavara, ca semn protector impotriva bolilor si a nenorocului.
Copiilor li se lega o moneda de argint la mana cu un fir rasucit de lana sau de bumbac alb si rosu ca sa fie feriti de boala, pe care acestia il legau dupa 12 zile in pom ca sa fie pomul roditor. Vitelor li se agata fir rosu cu alb ca sa fie sanatoase si la fel, bune de rod, potrivit cercetatorilor de la Muzeul National al taranului Roman.
Preluat de lumea urbana si devenit moda, firul de bumbac, uneori fir de argint sau de aur, este purtat drept colier si podoaba, tinut la piept, primit ca suvenir si, mai nou, drept cadou.
O alta varianta de martisor autentic presupunea ca snurul bicolor sa fie decorat la capete cu cate un ciucur: unul alb, sub forma unei reprezentari antropomorfe masculine, si unul rosu, sub forma unei siluete feminine. Unirea masculinului, prin intermediul snurului, cu femininul reprezinta in context reconcilierea principiilor contrare la nivel teluric si cosmic, dupa cum afirma cercetatoarea Sabina Ispas.
In unele sate din Moldova snurul era confectionat doar din lana rosie sau neagra, amintind de amuleta folosita impotriva deochiului, destul de raspandita in trecut.
In alte localitati s-a constatat si existenta martisorului tricolor, in doua variante cromatice - rosu, alb si verde sau rosu, alb si negru, asa cum reiese din informatiile oferite de localnici din satul Hagi-Curda, o localitate cu populatie preponderent romaneasca, aflata in prezent in Ucraina. si moldovenii stabiliti in nordul Caucazului la mijlocul secolului al XIX-lea au pastrat varianta martisorului tricolor, cu firul negru.
"Diferentele dintre martisorul din sat si cel din oras s-au accentuat in ultimele doua sute de ani. La 1800 era snur si moneda - atat la oras, cat si la sat. Urmeaza moda brelocurilor de aur, de argint, pentru cei mai amarati de dublé. Brelocuri cu semne de noroc: trifoi cu patru foi, purcelusi, carti de joc, zaruri", scria Irina Nicolau.
Conform studiilor etnologice, martisorul este strans legat de traditiile Anului Nou, sarbatorit in trecut in luna martie, ca forma primitiva de celebrare a Anului Agrar, corelat cu ciclurile vegetative si astronomice.
La romani, martisorul, ca obiect simbolic, a fost alaturat Dochiei, personaj mitologic, a carei zi era sarbatorita la 1 martie.
Cercetatorul Ion Ghinoiu spune despre snurul de martisor ca este o funie a timpului, de 365 sau 366 de zile, toarsa de insasi legendara Dochie, in timp ce urca cu oile la munte. Asemanator ursitoarelor care torc firul vietii copilului la nastere, Dochia toarce firul anului primavara, la nasterea timpului calendaristic.
O alta poveste legata de Martisor spune ca Soarele a coborat pe Pamant in chip de fata frumoasa, pe care un zmeu a furat-o si a inchis-o in palatul sau, astfel ca lumea intreaga a cazut in mahnire. Vazand ce se intampla fara Soare, un tanar curajos a pornit spre palatul zmeului sa elibereze fata. Tanarul a invins zmeul in lupta si a eliberat fata, care s-a urcat inapoi pe Cer in chip de Soare. A venit primavara, oamenii si-au recapatat veselia, insa nimeni nu si-a amintit de tanarul luptator care zacea in palatul zmeului, dupa luptele grele ce le dusese. Sangele cald al tanarului s-a scurs pe zapada, pana cand el a ramas fara suflare, iar in locurile in care zapada s-a topit, au rasarit ghiocei - vestitori ai primaverii.
Potrivit unui mit din Moldova legat de martisor, in prima zi a lunii martie, frumoasa Primavara a iesit la marginea padurii si a observat ca intr-o poiana, sub o tufa de porumbari, de sub zapada, rasare un ghiocel. Ea s-a hotarat sa il ajute si a inceput sa dea la o parte zapada si sa rupa ramurile spinoase. Iarna s-a infuriat si a chemat vantul si gerul sa distruga floarea. Primavara a acoperit ghiocelul cu mainile ei, dar s-a ranit la un deget din cauza maracinilor. O picatura de sange fierbinte a cazut peste floare si a facut-o sa reinvie. in acest fel, Primavara a invins Iarna, iar culorile martisorului simbolizeaza sangele ei rosu pe zapada alba.
Cercetarile arheologice efectuate pe teritoriul Romaniei au scos la iveala amulete asemanatoare cu martisorul, datand din urma cu aproximativ 8.000 de ani. Amuletele reprezinta niste pietricele perforate si purtate la gat sub forma de coliere. Pietricele amuletelor erau vopsite in alb si rosu, aranjate alternativ.
Etnologul Irina Nicolau scria in "Cartisor de martisor” ca "martisorul face parte din calendar. De aici toata complicatia. Exista specialisti care pretind ca a existat un calendar vechi care incepea primavara, de 1 martie. Principalul lor argument este numele unor luni: septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie, adica a saptea, a opta, a noua si a zecea socotind din luna martie. (...) Toate inceputurile sunt facute dintr-un timp puternic si bun”.
Ce e martisorul?
Tot Irina Nicolau raspunde. "Martisorul este un obiect de recuzita folosit in cadrul unui obicei care, la fel ca alte obiceiuri, se bazeaza pe credinte si practici. Credintele si practicile difera de la o zona la alta. Zicala cate bordeie, atatea obiceie exagereaza, dar nu foarte mult. Punand claie peste gramada date etnografice din zone si epoci diferite, cartile falsifica”.
"Dupa Revolutie, in primii doi ani, interesul pentru martisor a scazut. Desi, sa nu uitam, in 1990 se vinde martisorul cu portretul lui Petre Roman. Dupa 1993, afacerea incepe sa mearga din nou. S-a incheiat cariera martisorului de cooperativa, vandut la stat. S-a incheiat si cu magia. Martisorul a devenit joc si ocazie de a da plocon cuiva care altfel ar primi greu. E vremea lui orice si a lui oricum. Oamenii se refugiaza in afaceri si joaca. Candva, credeau in puterea magica a martisorului. Acum nu mai cred. Candva, oamenii credeau ca o baba a urcat la munte cu 12 cojoace si a inghetat. Acum nu mai cred. si nici nu vor mai crede vreodata. Tot ce pot e sa cunoasca povestea. Atat", a notat Irina Nicolau in 1997, in "Martisor de cartisor".
Tudor Arghezi scria despre Martisor: "... La inceput, atunci cand va fi fost acest inceput, martisorul nici nu era martisor si poate ca nici nu se chema, dar fetele si nevestele, care tineau la nevinovatia obrazului inca dinainte de acest inceput, au bagat de seama ca vantul de primavara le pateaza pielea, si nu era niciun leac si niciun suliman. Acum vreo suta de ani, credinta ca adierea primaverii pateaza era in toiul ei.
Carturaresele de pe vremuri, dupa care au venit carturarii, facand farmece si facand de dragoste, au invatat fetele cu pistrui sa-si incinga grumazul cu un fir de matase rasucit. Firul a fost atat de bun, incat cucoanele din mahala si centru ieseau in martie cu firul la gat. Daca stie ce spune chivuta, vantul usurel de martie, care impestrita pleoapele, nasul si barbia, se numea martisor si, ca sa fie luat raul in pripa, snurul de matase era pus la zintai de mart. Daca mai spunem ca firul era rosu, intelegem ca el ferea si de vant dar si de deochi.
Un giuvaergiu, ca sa-si vanda firele vindecatoare mai iute, avu ideea sa atarne de ele cate o marturie, care a intrat in pret. Pe cand se platea firul, bijuteria era gratuita. Regula s-a stricat cand bijuteria incepu sa fie vanduta, devenind gratuit firul de matase. (...) In nicio tara, pe unde am trecut, n-am vazut zitaiul de martie sarbatorit, nici in calindar, nici cu firimituri scumpe spanzurate la gatul fetelor si la mana lor. Pandantivul e altceva, si amuleta asijderea. Profesorul de istorie ar fi fost indreptatit sa-mi raspunda ca originea martisorului ar fi salba ori cercelul urechii. intre doi cercei, aninati acolo, i se cuvine si Radei si Domnitei un al treilea strop de diamant, dedesubtul barbiei si in despicatura sanilor din horbota si camase”.
Internetul a deschis o cale mai simpla pentru barbati de a dedica simbolul primaverii virtual. Prin email, pe paginile de socializare sau prin intemediul unor site-uri dedicate, ei transmit doamnelor si domnisoarelor semnul de 1 Martie sub forma de fotografii cu buchete de flori sau animatii amuzante.
Sarbatoarea Martisorului se mai intalneste la aromani, la bulgari, care o numesc Martenita, dar si in Macedonia si Albania.
