Sondaj: Câți medici au fost nevoiți să-și cumpere materiale de protecție
Federația „Solidaritatea Sanitară” publică rezultatele celei de-a doua evaluări a situației salariaților din sănătate aflați în lupta împotriva pandemiei COVID 19
Ele au fost obținute în cadrul unei cercetări bazată pe un chestionar ce a evaluat percepția salariaților.
Dintr-o perspectivă generală se poate constata faptul că sistemul sanitar românesc necesită în continuare corecții semnificative pentru a acționa eficient împotriva pandemiei COVID-19, la lipsurile ce privesc echipamentul individual de protecție adăugându-se cele legate de deficiențele de informare/formare și organizare, absența procedurilor și lipsa dialogului.
Principalele concluzii:
Atitudinea și situația salariaților
19% dintre respondenți au indicat că ar trata pacienți COVID 19, asumând riscurile, dacă ar fi puși în situația de a nu avea echipamentele individuale de protecție necesare; 61% au indicat că nu ar face acest lucru iar 20% au indicat alte variante.
Dacă ar fi contaminați SARS-CoV-2 fără a avea simptome severe 26% dintre respondenți ar lucra în continuare, 21% au indicat că nu știu, în timp ce 53% dintre respondenți au indicat că nu ar lucra.
15% au declarat că lucrează în secții care tratează pacienți SARS-CoV-2 iar 36% au indicat că au colegi/colege care tratează pacienți infectați.
49% dintre respondenți consideră că demisia în semn de protest pentru lipsa echipamentelor individuale de protecție nu este o idee bună, 20% au indicat că nu știu iar 24% consideră că este o idee bună (7% oferind alte răspunsuri). Doar 12,58% dintre respondenți privesc gestul demisiei ca pe un act de renunțare.
Cca. 21% dintre respondenți au indicat că au colegi/colege care au fost infectați SARS-CoV-2.
Echipamentele individuale de protecție
Echipamentele individuale de protecție constituie în continuare o problemă importantă cu care se confruntă salariații din sănătate. Chiar dacă se poate constata o creștere semnificativă a echipamentelor individuale de protecție acordate între cele două perioade, aceste sunt în continuare insuficiente.
Creșterea este distribuită în mod neunitar și a vizat în cea mai mare parte diversificarea reperelor, existând în continuare un deficit considerabil în privința cantității.
În măsura în care se poate considera că masca reprezintă un standard minim de protecție în fața SARS-CoV-2, putem observa că 24% dintre respondenți au indicat că nu beneficiază de această protecție.
Ponderea salariaților care au indicat că au fost nevoiți să-și cumpere materiale de protecție a crescut cu cca. 22 puncte procentuale față de cercetarea anterioară, ajungând la cca. 65%.
Procedurile de prevenție a infectării salariaților și pacienților
În mare majoritate a cazurilor fie nu există (20,22%) o strategie de acțiune specifică infecției COVID 19, implementată de compartimentul de prevenire și control al infecțiilor nosocomiale, fie salariații nu au cunoștință de existența unei asemenea strategii (cca. 46%).
Doar 57% dintre respondenți au indicat că nu au fost contați ai unui pacient/persoane diagnosticate ulterior cu SARS-CoV-2, 15% indicând că au fost contacți ia 28% afirmând că nu știu. Procentul mare al celor care nu pot indicat exact dacă au fost sau nu contacți ai unui pacient infectat ar putea fi explicat de absența transparenței informațiilor.
Principalele deficiențe (care arată totodată direcțiile în care este necesară intervenția urgentă) indicate de respondenți:
- Absența camerelor de decontaminare - cca 60%;
- Echipamentul individual de protecție insuficient – cca. 60%;
- Lipsa echipamentului individual de protecție în conformitate cu nevoile salariaților și la calitatea necesară: cca. 51%;
- Absența verificării salariaților cu privire la existența simptomelor de infecție la intrarea la muncă: 51%;
- Absența sistemului de monitorizare a infecțiilor nosocomiale pentru personal: cca. 46,5%.
Lipsa transparenței
Cca. 35% dintre respondenți au indicat că rar sunt informați de ivirea unui pacient infectat SARS-CoV-2 în unitate.
Lipsa informațiilor slăbește capacitatea de a răspunde în mod adecvat. Dacă sursele guvernamentale sunt percepute ca nefiind de încredere arunci se deschide un spațiu larg pentru speculații.
Lipsa de informare și instruire specifică luptei împotriva pandemiei COVID-19 se menține în continuare la cote alarmante, fiind indicată, în medie, de cca. 50% dintre respondenți pentru majoritatea situațiilor care necesită o astfel de abordare.
Riscuri adiționale
33% dintre respondenți au indicat descoperirea unui pacient pozitiv SARS-CoV-2 după scurgerea unei perioade de la internare. Acesta este unul dintre cele mai mari pericole de infectare la adresa salariaților.
Riscul de infecție a familiei, asociat spălării ținutelor de lucru la domiciliu, rămâne în continuare la un nivel ridicat, 58,7% dintre respondenți indicând faptul că-și spală în continuare ținutele de lucru acasă.
Analiza comparativă a celor două cercetări
Există o creștere a măsurilor de intervenție. Însă, deocamdată rămân departe de un nivel ideal.
Insuficiența echipamentelor individuale de protecție continuă să fie o problemă pentru mai mult de jumătate dintre subiecți (doar cca. 13% dintre respondenți au indicat că au materiale suficiente). Nivelul redus al transparenței în privința stocurilor disponibile în cadrul unităților accentuează problemele.
Instructajul privind protecția muncii pentru cazul tratării pacienților suspicionați/infectați SARS-CoV-2 înregistrează în continuare cote mult prea reduse (a fost indicat de 52% dintre respondenți pentru pacienții pozitivi COVID 19) pentru a putea vorbi de capacitatea salariaților de a se proteja.
Instruirea salariaților în privința utilizării echipamentului individual de protecție este situată la un nivel nesatisfăcător (a fost indicată de doar cca. 60% dintre respondenți), chiar dacă a înregistrat o creștere semnificativă (cca. 25 puncte procentuale) față de perioada anterioară.
Regulile de utilizare rațională a echipamentului individual de protecție nu sunt încă cunoscute de toți salariații (doar cca. 66% dintre respondenți au indicat cunoașterea lor. Deși se constată o îmbunătățire semnificativă a situației, poate fi remarcat faptul că suntem încă departe de nivelul normal de pregătire. Absența formării în domeniu generează două efecte: (a) teama personalului, care riscă să se simtă neprotejat de echipamentul individual de protecție; (b) utilizarea excesivă/inadecvată a echipamentului individual de protecție (pe fondul temerilor generate de necunoaștere).
Actualizarea informațiilor tehnice privind COVID 19 a fost indicată de 57% dintre respondenți (în creștere cu cca. 18 puncte procentuale față de perioada anterioară).
Instructajul privind auto-evaluarea și raportarea simptomelor asociate infecției cu SARS-CoV-2 rămâne în continuare la un nivel destul de redus, fiind indicat de cca. 53% dintre salariați.
Absența unor programe de prevenție și control al infecțiilor, dedicate personalului sanitar, rămâne în continuare una dintre explicațiile cauzale pentru ponderea mare a salariaților infectați SARS-CoV-2.
Existența procedurilor de verificare a personalului privind infectarea SARS-CoV-2 la intrarea în unitate este indicată de doar cca. 46% dintre respondenți. Față de perioada anterioară se poate remarca o creștere cu cca. 17 puncte procentuale a celor care au răspuns pozitiv.
Comportamentul neo-feudal al decidenților, accentuat în perioada de criză, continuă să constituie o mare problemă. Doar cca. 29% dintre salariați au indicat existența unei consultări. Deși consultarea salariaților are capacitatea de a mobiliza spiritul de echipă, a identifica cele mai bune soluții și a informa salariații asupra situației, aceasta a rămas o resursă nefolosită și o obligație neachitată.
Incapacitatea de-a utiliza mecanismele legale destinate protecției salariaților constituie în continuare una dintre marile probleme. Utilizarea CSSM a fost indicată de doar cca. 25% dintre salariați (în creștere cu doar cca. 5 puncte procentuale) iar utilizarea SPIAM de cca. 34% dintre respondenți (în creștere cu cca. 6 puncte procentuale). Dacă în cazul SPIAM pot exista și câteva explicații obiective, cea mai importantă mutarea epidemiologilor din spitale la DSP-uri pentru a acoperi deficitele structurale ale acestei instituții (care au avut și pe această cale consecințe negative asupra spitalelor), în cazul absenței utilizării CSSM nu există o explicație obiectivă.
