Românii își câștigă în instanță dreptul de a nu muri. Statul oferă tratament bolnavilor de cancer doar obligat de judecători

Un ieșean bolnav de cancer a mai câștigat un timp de viață doar după ce instanța a obligat Ministerul Sănătății să-i ofere, de urgență, tratamentul subvenționat care îl salvează de la moartea iminentă.

Statul refuza să-l ajute pe bolnav din motive de un cinism uluitor: ”Ocrotirea dreptului la viaţă nu poate fi realizată în afara cadrului legal”.

Cazul prezentat de Ziarul de Iași este revoltător. Practic, românii bolnavi de cancer sunt salvați de la moarte doar de instanța de judecată, care decide invariabil în favoarea lor, împotriva unui stat paralizat de proceduri birocratice. Chiar analizată în regim de urgenţă, plângerea în instanță reprezintă o întârziere în plus provocată unor oameni pentru care fiecare zi e preţioasă.

La 69 de ani, Costică L. a fost diagnosticat cu glioblastom, o tumoră cerebrală. A fost operat şi a efectuat şedinţe de radioterapie în perioada martie-aprilie a anului trecut. Tumora nu a dat însă înapoi, iar continuarea iradierii nu era posibilă, aşa că, în noiembrie, medicul oncolog i-a recomandat efectuarea unui tratament cu Avastin.

Citește și

Ultima dorință a unei paciente bolnave de cancer a șters datorii de peste 16 milioane de dolari ale unor pacienți

Medicamentul este autorizat pentru vânzarea în România, iar pacienţii beneficiază de compensare 100% pentru mai multe indicaţii terapeutice, dar nu şi pentru glioblastom.

Costică L. a avut ”ghinionul” să nu sufere de cancer colorectal, bronho-pulmonar ori renal şi, nefiind femeie, nici de neoplasm ovarian. Or, medicamentele recomandate „off label”, în afara indicaţiilor terapeutice, nu beneficiază de compensare.

Statul a ”îngropat” din 2018 proiectul unei comisii care să analizeze astfel de cazuri 

Bolnavul ar fi fost obligat să suporte în întregime costul tratamentului, în condiţiile în care un singur flacon de Avastin poate costa, în funcţie de concentraţie, până la 4.800 de lei. Ca urmare, ieşeanul s-a adresat instanţei, cerând Curţii de Apel obligarea Ministerului Sănătăţii, a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS), a Guvernului şi a Agenţiei Naţionale a Medicamentului (ANMDMR) la acoperirea cheltuielilor.

Practic, Costică L. nu a cerut altceva decât ca instituţiile statului să-şi îndeplinească propriile angajamente. În septembrie 2018, Ministerul Sănătăţii a iniţiat un proiect de ordin privind constituirea unei comisii care să analizeze tocmai situaţiile în care medicii recomandă un medicament „off label”. Proiectul de ordin a fost retras însă din dezbaterea publică, fără ca procedura să mai fie reluată vreodată.

În faţa magistraţilor Curţii de Apel, reprezentanţii ministerului au afirmat că medicamentul solicitat de ieşean fusese deja analizat de ANMDMR, instituţia apreciind în octombrie 2021 şi noiembrie 2022 că Avastinul nu întruneşte punctajul de admitere în lista medicamentelor compensate pentru glioblastom.

În plus, medicamentul pe care îl primeşte acum Costică L., Irinotecanul, nu poate fi asociat cu Avastinul. Prin urmare, medicul oncolog îşi greşise recomandarea. Reprezentanţii CNAS şi ai ANMDMR au adăugat că medicamentul nu era folosit pentru tratarea glioblastomului nici la nivel european, Agenţia Europeană a Medicamentului respingând această indicaţie de tratament.

Judecătorii nu au dat dreptate funcționarilor de la Ministerul Sănătății

„Fără a nega natura gravă a bolii reclamantului, ocrotirea dreptului la viaţă nu poate fi realizată în afara cadrului legal, care poate impune şi limitări rezonabile ale exerciţiului acelor drepturi care indirect asigură realizarea dreptului la viaţă.

Decontarea integrală sau parţială numai a acelor medicamente care sunt autorizate reprezintă o astfel de limitare prevăzută de lege, care urmăreşte un scop legitim - protejarea sistemului naţional de sănătate, şi care nu apare nici disproporţionată în raport cu scopul urmărit.

Diagnosticul pus reclamantului nu se regăseşte în rezumatul caracteristicilor produsului, ceea ce înseamnă că acest medicament nu este destinat tratării bolii respective şi este prescris în afara unui protocol terapeutic a cărui eficienţă să fie demonstrată prin studii clinice”, au argumentat reprezentanţii ANMDMR.

Argumentele instituţiilor cu atribuţii în domeniul sanitar nu i-au convins însă pe magistraţii Curţii de Apel. Deşi reprezentanţii Ministerului Sănătăţii şi cei ai ANMDMR consideraseră că medicamentul ar fi fost inutil în cazul lui Costică L., judecătorii au reţinut că Avastinul fusese recomandat de un medic specialist, apt să aprecieze ce tratament ar fi mai bun pentru pacientul său.

Nu se putea afirma că Avastinul ar fi fost inutil în cazul tumorilor cerebrale. În Statele Unite, el este folosit în cazul acestor tipuri de cancer încă din 2009. Apoi, „evaluările” făcut de ANMDMR în 2021 şi 2022 nu făceau altceva decât să preia concluzii ale Agenţiei Europene a Medicamentului datând din 2014.

În plus, evaluarea făcută în 2021 se referea la folosirea medicamentului ca terapie de primă linie şi nu ca opţiune ulterioară, în cazul progresiei tumorii, aşa cum era cazul lui Costică L.

De altfel, chiar la nivelul Agenţiei Europene a Medicamentului, unii profesionişti se declaraseră de acord cu extinderea indicaţiilor terapeutice ale Avastinului. Respingerea sa nu fusese rezultatul unei unanimităţi.

„Este real faptul că indicaţiile terapeutice nu se pot autoriza decât prin depunerea unei documentaţii către ANMDMR, urmată de emiterea unei decizii favorabile din partea acestei instituţii. Procedura este însă una laborioasă, care implică o perioadă lungă de timp. Or, timpul este resursa care lipseşte reclamantului”, au precizat judecătorii.

Într-un caz identic, un român a murit cu decizia favorabilă de la CEDO în mâini 

Aceştia au invocat şi un caz asemănător, ajuns în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO). Era vorba tot de un român căruia medicul oncolog îi recomandase Avastin.

Judecătorii CEDO apreciaseră că statul nu are dreptul să refuze decontarea tratamentului recomandat nici măcar dacă medicul curant ar fi greşit recomandarea. Statul român fusese obligat să asigure românului tratamentul propus. Decizia CEDO venise însă prea târziu, reclamantul decedând.

Magistraţii Curţii de Apel au apreciat că, chiar în situaţia în care tratamentul se va dovedi ineficient, deci recomandarea medicală s-ar dovedi a fi eronată, aspectul financiar, respectiv cheltuielile din fondul de asigurări de sănătate pot fi reglementate ulterior. Grija pentru banii statului nu-l putea lăsa pe ieşean fără tratament.

Curtea ieşeană de Apel a obligat instituţiile chemate în judecată de Costică L. să-i asigure medicamentul în regim de compensare 100%.

Decizia poate fi atacată cu recurs, dar este executorie, ea trebuind pusă imediat în aplicare, fără somaţie sau trecerea vreunui termen.

Articol recomandat de sport.ro

Dan Șucu este noul proprietar al clubului Genoa: ”Pachetul majoritar de acțiuni a fost vândut!” | OFICIAL