''Boală umilinţei'', aşa numesc suferinzii de scleroză multiplă această maladie, care le-a capturat viaţă. Mulţi ajung să fie dependenţi de familie pentru că nu se mai pot deplasa.
Nu au un centru de tratament pentru ei, iar lista de medicamente nu a mai fost îmbunătăţită de 2 ani.
Cristina are 44 de ani, dar jumătate din viaţă ei este marcată de scleroză multiplă, o boală autoimună fără leac. De câţiva ani nu se mai poate deplasa fără ajutor. Totuşi, a găsit puterea să meargă mai departe: a terminat două facultăţi, şi-a întemeiat o familie şi acum lucrează la primăria din Bistriţa.
Scleroză multiplă are în principal cauze genetice, dar se poate instala şi pe fondul unui sistem imunitar foarte scăzut.
Boală afectează în pricipal tinerii cu vârste între 20 şi 40 de ani. Pentru că sunt afectate creierul şi măduva spinării, în timp bolnavul îşi pierde forţă musculară, echilibrul şi vederea. De cele mai ulte ori, din păcate, se ajunge la invaliditate.
În scleroză multiplă este afectat învelişul fibrelor nervoase, adică mielină. Acest proces poate avea loc oriunde la nivelul sistemului nervos central şi duce la pierderea anumitor funcţii şi simţuri.
De exemplu, pot fi afectate structurile care controlează muşchii şi duce la paralizie sau calea optică şi provoacă orbirea.
Cele mai cunoscute simptome sunt slăbiciunea musculară, iar bolnavii nu mai pot ţine lucruri în mâna, amorţeli, furnicături, dureri ale ochilor şi pierderi de memorie.
Peste 3 mii de bolnavi sunt înscrişi în programul naţional de scleroză multiplă şi beneficiază de tratament. Nu au însă centre speciale şi nici prea multe spitale în care se pot trata.
Din cele 13 variante de tratament existente în Europa, la noi se folosesc doar jumătate. Autorităţile promit că până la sfârşitul anului 3 medicamente noi vor fi incluse pe lista celor decontate.
