Acidul gastric este atât de coroziv încât poate dizolva metalul. Motivul pentru care nu ne distruge totuși stomacul
Acidul clorhidric din stomac poate arde metalul - așa că de ce nu arde și stomacul?
Dacă ești pe cale să vomiți sau să ai reflux acid, s-ar putea să simți o senzație de arsură atunci când acidul din stomac se scurge în esofag, scrie Live Science.
Dar dacă acidul gastric este suficient de puternic pentru a irita interiorul gâtului, de ce nu arde, pur și simplu, stomacul?
Stomacul uman a evoluat pentru a crea și a rezista unor condiții extrem de corozive. „Rolul său este de a descompune componentele alimentelor fizice în bucăți mai mici, ideea fiind că, până când preparatul ajunge în intestinul subțire, este în componente suficient de mici pentru a-l putea absorbi”, a declarat pentru Live Science Dr. Sally Bell, gastroenterolog la Universitatea Monash din Australia.
Stomacul conține celule specializate cu unicul rol de a produce substanțe chimice distructive pentru a ajuta digestia. Componenta principală a acestui suc gastric este acidul clorhidric, o substanță chimică puternică, suficient de puternică pentru a dizolva metalul.
Există, de asemenea, cantități mai mici de enzime digestive pepsină și lipază, care descompun proteinele și, respectiv, grăsimile.
Un strat lipicios de mucus stă între acidul care dizolvă metalul și peretele stomacului
„Acest mediu dur are și un rol secundar defensiv”, a declarat Dr. Benjamin Levy III, gastroenterolog la Universitatea de Medicină din Chicago.
„Sucurile gastrice ajută, de asemenea, organismul să distrugă agenții patogeni bacterieni, astfel încât să nu ne îmbolnăvim și împiedică strategic dezvoltarea suprapopulației bacteriene”, a declarat Levy pentru Live Science. Acest lucru este deosebit de important pentru distrugerea potențialilor agenți patogeni transmiși prin alimente, a spus el.
Fără protecție, această combinație de acid puternic și enzime care digeră proteinele ar începe rapid să erodeze peretele stomacului, formând mai întâi ulcere dureroase, înainte de a produce în cele din urmă o gaură. Cu toate acestea, celulele care căptușesc interiorul stomacului - un strat cunoscut sub numele de epiteliu - au dezvoltat o secreție specială pentru a proteja organul de atac.
„Aceste celule sunt unice prin faptul că produc acest strat foarte gros și lipicios de mucus, care este alcalin și tamponează acidul”, a explicat Bell. „Este, în esență, un material proteic bogat în bicarbonat, așa că protejează mucoasa stomacului de propriul acid și de propriile enzime”.
Într-un sistem digestiv sănătos, această barieră mucoasă acoperă pereții stomacului și este reînnoită continuu de celulele epiteliale pentru a oferi o protecție constantă.
Cu toate acestea, pot apărea probleme atunci când stratul se deteriorează. Chiar și mici rupturi pot permite acidului și pepsinei să pătrundă sub mucus, ceea ce poate duce la inflamații cronice și ulcere, a spus Levy.
Medicamente banale precum ibuprofenul deteriorează mucoasa stomacului
O cauză a unor astfel de daune este utilizarea excesivă a medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), cum ar fi ibuprofenul și naproxenul.
„AINS deteriorează mucoasa stomacului prin inhibarea ciclooxigenazei (COX-1)”, o enzimă responsabilă de producerea unor compuși asemănători hormonilor numiți prostaglandine, a spus Levy.
„Acest lucru reduce producția de prostaglandine, ceea ce determină o scădere atât a secreției de mucus, cât și a bicarbonatului”, a explicat Levy.
Anumite alegeri ale stilului de viață, cum ar fi fumatul sau consumul de alcool, pot, de asemenea, crește riscul acestui tip de tulburare digestivă, acționând ca toxine directe asupra mucoasei, a remarcat Bell. În plus, alimentele acide sau picante pot copleși protecția naturală a stomacului, provocând iritații sau declanșând reflux în esofag.
În ciuda condițiilor extrem de acide, este posibil ca infecțiile bacteriene să provoace uneori probleme la nivelul stomacului.
De exemplu, „Helicobacter pylori are capacitatea de a secreta proteaze și lipaze care degradează mucusul gastric și dăunează stratului fosfolipidic al suprafeței epiteliale”, a spus Levy. Odată detectat, H. pylori poate fi tratat cu o combinație de antibiotice.
Concluzia? Acidul gastric joacă un rol esențial în digestie și apărarea împotriva bolilor, astfel încât organul a dezvoltat o capacitate remarcabilă de a se proteja și de a-și reînnoi mucoasa.
