„Adicția e o boală”. Primii specialiști în tratarea dependențelor de alcool, droguri sau jocuri de noroc, pregătiți la Iași
Dependenți de alcool, droguri, jocuri de noroc, ori mâncare, oamenii cu aceste probleme au nevoie de îngrijire specializată. Adicția, termenul medical pentru dependență, este o problemă de sănătate căreia abia acum i se acordă atenție și în România.
La Iași începe pregătirea primului lot de 30 de specialiști care vor putea trata pacienți în ambulatoriu sau în centre dedicate.
Șase ani s-a luptat Ciprian cu dependența de jocuri de noroc. Nu au putut să îl ajute nici ai lui nici psihologul.
Ciprian Gfencu, pacient: „Am avut șase ani dependență de jocuri de noroc. La început a fost adrenalină, distracție, plăcere, a început dintr-o curiozitate, dar după a devenit un chin. Ajutor am găsit foarte greu pentru că majoritatea nu știau cum să mă ajute”.
Fie că vorbim de fumat, de alcool, de droguri, de mâncare, de jocuri de noroc, ori de cumpărături, adicția este o boală. Avem însă prea puțini specialiști care să-i ajute pe acești suferinzi, iar despre centre de recuperare nici nu poate fi vorba. Sunt câteva în regim privat.
Gabriel Gorun, medic: „Trebuie în primul rând schimbată această percepție publică cum că adicția este un viciu, nu, adicția este o boală. Cum pneumonia are o cauză, are un tablou morfolezional, are un tratament, așa are și adicția''.
Acum, la Iași, începe formarea unor medici care să poată trata dependența indiferent de care este ea. S-au înscris psihiatri, dar și medici din alte specialități, iar 30 de locuri s-au ocupat în primele 2 zile.
Alesinski, medic: „Sunt 10 module teoretice de câte 30 de ore și 2 module practice de încă 60 de ore care vor fi în cadrul Institutului de Psihiatrie Socola''.
Eugen Hriscu, psihiatru: „Medicul este poziționat în cadrul echipei terapeutice la care se adaugă psiholog, asistentul social, ergoterapeutul. E un întreg complex de profesioniști care trebuie să se ocupe în aceste cazuri. În absența unei intervenții după perioada inițială, ratele de recădere sunt în jur de 90%. Pacientului nu i se acordă o șansă reală de vindecare”.
Extrem de importante sunt și grupurile de suport. Acolo persoanele cu o adicție își pot spune povestea și stau de vorbă cu alți oameni care trec prin aceeași situație. Ei văd că nu sunt singuri și încep să aibă încredere că pot ieși din povestea care altfel poate să le distrugă viața.
În Vest, tratamentul adicțiilor este foarte bine pus la punct de ani de zile. În Franța, de pildă, mulți dintre medicii de familie sunt și adictologi, iar pacienții pot opta pentru terapiile în ambulatoriu ori să fie internați.
Andreea Berindea, psihiatru rezident în Franța: „În Franța totul funcționează în rețea și în structuri. După aceste trei-patru săptămâni în care el este spitalizat și este rupt de familie și de mediul lui, de cele mai multe ori se organizează o perioadă de trei-patru luni, se numește post-cură în care sevrajul se consolidează și aici se poate înscrie psihoterapia și pacientul este practic într-o locuință terapeutică, să poată fi ajutat să se reintegereze și să se reîntoarcă acasă”.
În România, specialiștii în adictologie vor termina cursurile de la Iași la începutul anului 2025. Următoarele centre de pregătire vor fi în Craiova și București.
