A restaurat cladiri parasite chiar daca nu-i apartin. Lectie de respect pentru trecut data de actrita Ioana Craciunescu
Satele romanesti ascund comori nepretuite, dar pacat ca nu stim sa le scoatem la lumina si sa ne bucuram de ele. Taranii nu au bani sa restaureze, iar autoritatile au alte prioritati.
Ne ignoram trecutul, ne pierdem identitatea si totodata sansa de a transforma satele in asezari prospere, cu oameni gospodari, in care sa roiasca grupuri de turisti.
O celebra actrita ne da o lectie despre respectul pentru trecut. Unele lucruri merita salvate, chiar daca nu ne apartin cu acte. Ioana Craciunescu a restaurat cladiri parasite din doua sate si a deschis portile curiosilor: ii invita la turism medieval, nu de 5 stele si nici pentru profit. Toti banii incasati sunt investestiti in alte restaurari.
Nu e nici vesteuropean fermecat de Romania rurala, nici investitor bogat. E Ioana Craciunescu - poeta si actrita, pornita la razboi impotriva nepasarii fata de monumentele de arhitectura ale satelor.
Rolul Anei din "Blestemul pamantului, blestemul iubirii" a facut-o celebra. Azi, face naveta intre Bucuresti si Paris, unde spectacolele in care apare se joaca cu casa inchisa. In timpul liber, salveaza de la moarte comorile uitate ale satelor.
"Daca vreau sa salvez turnul, nu este ca sa spun: 'Ioana Craciunescu are un turn!' Eu vreau sa redau turnului vigoarea si demnitatea lui de turn", spune Ioana Craciunescu.
Un turn, batran de 150 de ani, din satul Pelisor, ca si casele parohiale pe care le-a restaurat deja, nu sunt proprietatea ei. Ca sa le poata ingriji, plateste chirie autoritatilor locale si bisericesti.
Mihai Mild, localnic: "Cine vrea sa faca ceva in Romania si are pofta de lucru, nu trebuie sa mearga in Germania, poate sa faca si aici. Fara pofta de lucru poti sa te duci si-n America".
Zis si facut! Casa parohiala din Pelisor, fost depozit CAP-ist de cartofi e azi muzeu viu. Cine doarme aici, are deasupra capului un poem ascuns, scris de Ioana, iar podul casei isi invita musafirii pe taramul povestilor.
Desi bucuros ca istoria satului si-a gasit un salvator, taranul nu o intelege pe actrita.
Mihai Mild, localnic: "A zis ca-i place zona... ". El nu pare sa fie de aceeasi parere... Mai degraba o compatimeste, fiindca nu toti satenii apreciaza truda ei.
"Au spart geamuri, au furat ornamentele, au furat scaldatoarea... Tot ce se poate fura, pentru a face foc, nu pentru a se duce-n occident cu obiectele", spune Ioana Craciunescu.
De cand a aparut Ioana in sat, si cositul gradinii devine o problema: pusi pe capatuiala, satenii care alta data coseau bucurosi gratis si-si luau fanul pentru animale, cer acum bani, convinsi ca e bogata.
"Am si energie, si timp sa fac, cat pot... Dar cu nesimtirea... Tu faci si el ti-l fura, ca tu pui asta si el te injura", se plange actrita.
In disperarea ei constructiva, Ioana nu se lasa, insa, dezarmata.
"Ofer casa, masa si sa fac cele mai frumoase plimbari cu sania, iarna, vara, cu caruta cu cai, sarbatori de botez, zi de nastere. Mergem si pana la divorturi, casatorii. Cadourile musafirilor sa fie o parte din restaurarea turnului; unu poate un sac de ciment, altul un sac de var, unul poate 5 cuie", spune Ioana Craciunescu.
Ioana e masterchef in bucataria ei de vara din satul Atel. Musafirii sunt oameni care s-au molipsit de imaginatia ei nebuna si de visul ei indraznet de-a recladi ruine in schimbului unui pret cinstit. Banii incasati pe cazare sunt investiti in biserica de la Pelisor. Si scolarii din Medias isi petrec week-endul la Atel.
Cine nu vrea sport medieval, primeste o lectie de istorie.
In pivnita, Ioana are sute de costume de teatru, vechi si valoroase, aduse tocmai de la Paris. Dormitoarele pastreaza parfumul vremii de alta data, dar reinterpretat. Fiecare camera are zona ei de fuga, de visare. Ioana le-a decorat dupa propria ei imaginatie, cu mobila veche, cu obiecte rare.
Nimeni nu se plictiseste in vacanta, la Ioana, chiar daca "hotelul" ei medieval n-are nici stele, nici margarete si e rupt de realitatea cotidiana.
"Nu e numai turism: 'mananc si dorm aici'. Le deschid portita unei curiozitati care poate sa se duca catre istorie, se poate duce catre artele medievale, se poate educe catre meseriile vechi", spune Ioana Craciunescu.
Silvia Demeter Lowe, arhitect: "E primul lucru cand vrem sa reabilitam o cladire, sa ne gandim cum va fi folosita, sa punem in valoare ceea ce este si s-o facem sa poata functiona pentru necesitatea vremurilor noastre".
Usa Ioanei e deschisa tuturor. Toate incasarile fundatiei URGENT sunt destinate exclusiv restaurarii.
Gheorghe Onut, sociolog: "Pana acum vreo cativa ani, cred ca nu sunt foarte multi, nu aveam acea idee c-ar trebui sa recuperam patrimoniile, le distrugeam... Nu e o idee pe care o nasc masele, inclusiv masele de intelectuali, nu cred ca nasc in mod spontan ideea de recuperare a patrimoniului".
Ioana recunoaste ca francezii au invatat-o sa pretuiasca: "Slefuiau la Notre Dame piatra de piatra, adica nu vopseau, nu incercau sa adapteze gusturilor de azi".
"Pare undeva debandada, pare undeva neglijenta, pare undeva snobism, dar, de fapt, e o perpetuare a unor valori, de-a lungul epocilor, care nu pot sa starneasca decat respectul", spune actrita.
Iubeste tarancile care o ajuta la bucatarie, ii iubeste pe vecinii de la care isi face cumparaturile. Viseaza sa redea demnitatea satului si sa-l scoata din amorteala, sa-l puna pe harta turistica. E sigura de reusita, pentru ca si ea are ce oferi in schimb: o evadare in trecut, care ne poate schimba viitorul.
ULTIMELE STIRI
CELE MAI CITITE
