Cum devine sustenabilitatea cheia rezistenței în business. „Nu mai e un avantaj, ci o condiție de supraviețuire în afaceri”
Într-o perioadă în care legile se schimbă rapid, iar presiunea economică crește, sustenabilitatea nu mai e doar un slogan. „ Nu mai vorbim de un avantaj, ci de supraviețuire”, spune Mircea Ilie, expert în domeniu, invitat la PRO Verde.
Ilie, care se prezintă ca “antrenor de sustenabiltate”, spune că acest domeniu a devenit unul vital pentru afacerile care vor să-și asigure viitorul. “Nu e doar despre a fi verde, ci despre cum reziști în piață”, avertizează el, explicând că firmele care nu se adaptează riscă să iasă din joc.
“Pentru cine înțelege ce e în spate, gândește doi-trei pași înainte. Se uită la ce se întâmplă în lume, atât social, cât și economic, cât și în zona proceselor planetare, pentru acești oameni, sustenabilitatea nu numai că a rămas o prioritate, dar a avansat în priorități”, spune Mircea Ilie.
El atrage atenția că, în timp ce unele reglementări s-au relaxat temporar, piața nu s-a oprit: „Marii jucători din piață nu numai că dau mai departe cerințele către furnizorii lor din lanțul de valoare, dar aceia care au ținte și care vor cu adevărat să se țină de ele înăspresc condițiile și pe lanțul de valoare.”
În prezent, presiunile asupra antreprenorilor vin din mai multe direcții: economia globală, sistemul bancar și chiar clima. „Băncile oferă linii de finanțare cu dobânzi preferențiale mai avantajoase pe zona de verde, pe zona de sustenabilitate. Dacă faci dovada că ai luat niște măsuri, că urmărești niște ținte, poți să te califici pentru aceste finanțări”, subliniază el.
Mircea Ilie amintește că firmele care au înțeles din timp direcția pieței au deja un avantaj competitiv real: „Cei care și-au pus panouri solare acum șapte-opt ani, când părea că nu merită investiția, se bucură astăzi. Au generat un avantaj competitiv.”
Printre exemplele concrete, Mircea Ilie vorbește despre adaptarea agriculturii românești la schimbările climatice: „Deja sunt agricultori care au trecut la agricultură fără arat sau cu arat de mică profunzime, tocmai pentru a păstra resursele din sol. Nu numai resursele minerale, ci și resursele biologice, tot stratul la viu care îți asigură recoltele, îți protejează apa, umiditatea din sol și așa mai departe.”
