Ce este ESG, conceptul pe care toate companiile vor fi nevoite să-l adopte. Se referă la “cum anume fac de fapt, profitul”
Ce este ESG și de ce ar trebui toate companiile - inclusiv cele din România - să cunoască și să implementeze acest concept în business-ul lor?
În acest episod al emisiunii PRO Verde, Ciprian Stănescu l-a invitat pe Codruț Nicolau, expert în sustenabilitate, pentru a “decripta” acest termen care va defini economia viitorului.
Codruț Nicolau este expert în sustenabilitate, trainer și fondator al unei companii care urmărește creșterea gradului de conștientizare în rândul publicului a problemelor legate de sustenabilitate.
În esență, ESG este un set de criterii folosit de investitori și companii pentru a evalua performanța unei afaceri, din perspectiva protecției mediului, a impactului social și a guvernanței corporatiste.
Ciprian Stănescu: Ce înseamnă economia viitorului? Încet – încet, începem să discutăm și despre toate acronimele astea și “marele acronim” numit ESG.
Codruț Nicolau: Practic, felul în care facem noi business astăzi se schimbă. Nu neapărat fundamental. Da, se schimbă anumite reguli ale jocului, dacă vrei. Conceptualizând cumva, noi am trăit o bună bucată de timp într-un model de business care punea în prim-plan doar acționarul, doar investitorul, doar deținătorul, să zicem de acțiuni, obligațiuni, ș.a.m.d.
Cumva, treptat, treptat, am intrat într-un model de business în care acționarul este foarte important. Profitul este super important, însă în egală măsură sunt importanți și ceilalți stakeholderi față de care compania trebuie să livreze valoare. Și ceilalți stakeholderi, într-o teminologie simplă, sunt în primul și în primul rând angajații, apoi furnizorii, clienții, autoritățile locale și naționale, comunitatea în care compania lucrează.
Și spuneam că regulile jocului se schimbă puțin, și asta e esențial pentru companii să asimileze. Pentru că până mai ieri, indiferent dacă vorbeam la bursă sau când mergeai să iei un credit de la un bancher, sau când încercai să recrutezi angajați, cele două criterii care contau foarte mult pentru ca o companie erau să fie considerată faină, bună, erau rezultatele financiare, indiferent sub ce formă, profit operațional, profitul net, dividendele acordate, deci rezultatele financiare și brandul companiei.
De mâine, există trei lucruri care dau valoare companiei. Cele două de care povesteam, și al treilea lucru este felul în care se raportează, dacă vrei, la ESG și sustenabilitate. (…) Pe românește, ce înseamnă chestia asta? Înseamnă cum anume fac eu de fapt cantitatea aia de profit.
Deci nu mai contează doar strict cantitatea de profit, ci și felul în care l-am făcut din punct de vedere etic, al modelului de business, al impactului pe care îl am în mediul înconjurător. Toate aceste lucruri contează în egală măsură. Deci trei variabile, în loc de două.
Ciprian Stănescu: Ce înseamnă ESG și de ce e important să ne uităm la aceste trei litere pentru o companie mare, mică sau medie?
Codruț Nicolau: Pe mine mă bucură, pentru că am auzit din ce în ce mai mult terminologia ESG. Și dacă aud ESG, asta înseamnă că în România se vorbește despre ESG. Deci este foarte bine. “E” vine de la mediul înconjurător, (environment, în engleză), “S” vine de la Social, și “G” vine de la Guvernanță - Corporate Governance, mai exact, în engleză.
Adică felul în care facem business. În cel mai simplu mod cu putință, o companie, indiferent în ce sector operează, prin ceea ce face zi de zi, creează două tipuri de impacturi.
Impacturi pozitive în tot mediul înconjurător, incluzând și pe E și pe S, și impacturi negative. Și asta se numește - Uniunea Europeană are o terminologie care mie îmi place foarte mult - se numește dubla materialitate, impactul care pleacă de la companie și merge în exterior cu o variantă negativă, una pozitivă, se numește materialitate de impact, impact materiality.
Pe de altă parte, cum spuneam mai devreme, tot ceea ce se întâmplă în exterior lovește compania atât într-o zonă bună de oportunități, cât și într-o zonă mai puțin bună, de riscuri, inclusiv la nivel financiar.
Asta se numește financial materiality, și în momentul în care tu faci business, trebuie să te uiți la ambele variante, adică la ambele tipuri de impact.
Acum, întorcându-ne la E, este clar că impactul negativ pe care companiile îl generează în zona de mediu înconjurător, din punctul de vedere al încălzirii globale, al afectării climatului, al afectării și pierderii biodiversității, al poluării, al circularității resurselor - toate aceste chestiuni sunt puse sub o umbrelă foarte mare. Care este umbrela E.
Când ne uităm la S, are legătură cu oamenii. S-ul este “social”, și, într-o formă extrem de simplă, dulapuri cu sertare.
S-ul are două sertare mari. Are sertarul din interiorul companiei și are legătură cu toți angajații companiei respective, familiile lor, mai mult cu angajații, pentru că familiile lor intră în S-ul extern.
În partea externă, S-ul are, la rândul lui, încă trei categorii mari. În primul rând, sunt toți angajații de pe lanțul de valoare, și anume, eu sunt o companie care produc pahare, cumpăr, am o serie de furnizori care îmi dau diferite materii prime, și o serie de clienți.
A doua bucată a S-ului are legătură cu comunitatea în care tu operezi. Dacă eu sunt o fabrică în orașul X, de felul în care fac eu treabă, de felul în care fac eu business, de felul în care fac eu profit, pot afecta în bine sau în rău comunitatea în care eu operez, de la poluare până la ce vrei tu, până la felul în care aduc valoare în comunitate sau din contră, o secătuiesc de valoare. Și când am terminat afacerea, am plecat și gata.
Și a treia bucată a S-ului este legată de consumatori, pentru că, de asemenea, dincolo de angajații din lanțul de valoare, dincolo de impactul în comunitatea imediată, consumatorii mei pot să fie oriunde.
Și de felul în care fac eu produsele, cât de bune, cât de rele, cât de ușor de manevrat, cât de sigure, dacă vrei, inclusiv din perspectiva sănătății, am un impact asupra lor. Ăsta e S-ul.
Și G-ul, ca să terminăm o dată cu ESG-ul ăsta, G-ul îți arată Corporate Governance. Cum anume fac, de fapt, afaceri în organizație, și acoperă atât cultura formală, politici, proceduri, norme, condiții de siguranță, partea de etică și tot ce înseamnă parte de compliance față de legile scrise și nescrise. Deci cultura formală, dar și cultura informală, cultura organizațională.
Adică dincolo de ce am scris pe perete și politici, proceduri, ce se întâmplă de fapt în organizația mea? Fac lucrurile într-un mod OK, obțin profitul într-un mod OK sau nu?
Interviul integral poate fi urmărit în video de mai sus.
 (3).webp)
