Comisarul General al Gărzii de Mediu, Octavian Berceanu: despre mafia din spatele poluării și programul ”Rabla pentru sobe”

Acesta a organizat mai multe descinderi în Sintești, Vidra, Glina cu ajutorul poliției și jandarmeriei, iar de curând comunitățile de acolo l-au chemat să-l anunțe că vor să renunțe la arderea deșeurilor pentru a scoate din acestea metale valoroase.
Dar cine se află în spatele acestor gropi ilegale de gunoaie care înconjoară ca o adevărată centură de deșeuri Capitala? Cine furnizează materie primă topitoriilor ilegale din zonele defavorizate ale județului Iflov?

Comisarul Berceanu crede că este vorba de crimă organizată și anunță anchete desfășurate de poliție pentru destructurarea acestor rețele mafiote.
Octavian Berceanu a răspuns întrebărilor jurnalistului Vitalie Cojocari. Despre surse de poluare, dar și de ce vrea să pornească împreună cu ministerul Mediului programul Rabla pentru sobe aflați din emisiunea ”Interviurile lui Vitalie” difuzată în exclusivitate online, pe Știrile PROTV.

Vitalie Cojocari: De ce este Bucureștiul unul din cele mai poluate orașe din România, iar dacă să credem Comisiei Europene, unul din cele mai poluate la nivel Uniunii Europene?

Citește și

Un activist a sesizat Garda de Mediu despre gunoaiele de la marginea unui râu din Bistrița. Ce s-a întâmplat după 30 de zile

De ce Rusia va pierde în războiul din Ucraina. Un expert chinez în geopolitică explică care sunt cei patru factori principali

Octavian Berceanu: „Există o poluare pe care noi o importăm în București, o poluare pe care o producem aici și o poluare pe care o exportăm în zonele limitrofe. Poluarea pe care o importăm este sezonieră. Vine din zona sahariană a Olteniei, zona deșertificată. Aproape o sută de mii de hectare sunt deșertificate în Oltenia și neacoperite cu vegetație. La un vânt mai puternic praful este ridicat trece deasupra Bucureștiului, se depune și ajunge până la Iași. Chiar dacă Bucureștiul ar avea o centură verde amploarea acestui nor de praf ar trece și peste centura verde. Vorbim de nori de praf care ajung la înălțimi de peste 100 de metri înalțime. Soluția este să punem vegetație forestiere, să plantăm păduri acolo unde este nisipul. Poluarea produsă în zona periurbană a Bucureștiului, în zonele industriale, de arderile ilegale în județul Ilfov sau Giurgiu, dincolo de șoseaua de Centură. Avem mici făbricuțe, avem depozite necontrolate de deșeuri. Avem arderi ilegale de deșeuri pentru fracția metalică. Avem o poluare care vine din depozitele de deșeuri care au atins suprafețe destul de mari lângă șoseaua de centură sau proximitate. Aceste depozite necontrolate au sute de hectare dispuse în jurul Bucureștiului, cu pregădere în zona de Sud.”

Vitalie Cojocari: Vorbim de gropi ilegale de gunoi?

Octavian Berceanu: „Da. Avem o poluare care are ca sursă transportul molozului din București, de pe șantiere. Șantierele sunt o sursă. Apare o poluare din cauza construcțiilor, procesului tehnologic, încă nu au învățat șantierele din România să se comporte ca cele din Europa și Marea Britanie și să curețe aproape cu o cârpă anvelopele camioanelor care ies de acolo. Aceste șantiere în ultimii 2 ani au livrat foarte mult moloz către zonele periferice ale Bucureștiului unde le-au depozitat.
Vitalie Cojocari: Și acesta se întoarce în București?
Octavian Berceanu: Se întoarce în București, Bucureștiul nefiind acoperit de vegetație. În plus, transportul a fost făcut fără prelată pe perioada de pandemie, mai ales noaptea. Dimineața aveam de două degete praful pe șosea. Nefiind spălate șoselele în perioada asta. Intrau autoturismele la primele ore ale dimineții și tot praful acesta se ridica și se lăsa seara când se schimba temperatura în București. De asta explodau și senzorii de multe ori. Aveam anumite intervale. Mai avem poluarea dată de mașini. Se întâmplă în toată Europa, dar noi avem o congestie foarte mare.”

Vitalie Cojocari: Congestie, adică sunt foarte multe mașini în București?

Octavian Berceanu: „Da, blocate în trafic, în loc să se miște dintr-o parte în alta. Asta înseamnă că stai cu motorul aprins la stop, nu se mișcă nimic și noxele se adună. Nefiind un curent de aer puternic, atunci rămân și plutesc la nivelul solului și iarăși senzorii se înroșesc foarte repede. Este foarte puternic resimțit de oameni. Avem o poluare dată de marile depozite de deșeuri cu hidrogen sulfurat.”

Vitalie Cojocari: Vorbim deja de gropile de gunoi legale, cele mari. Și sunt 2 în activitate în București?

Octavian Berceanu: „2 active, dar 3 în total. Nu este o poluare cu particule fine, PM2.5, PM10, este o poluare cu hidrogen sulfurat în mod special.”

Vitalie Cojocari: Cel care miroase îngrozitor...

Octavian Berceanu: „Mirosul de ou stricat, cel care ne deranjează și jumătate de Bucureșt este afectat de acest miros. În partea de Sud și în partea de Vest, chiar și în partea de Est, mirosul este destul de puternic. Mai ales în timpul dimineții și a nopții. Avem o poluare prin simplu fapt că străzile nu sunt curățate. Nu măturatul este soluția, ci aspiratul sau spălatul străzilor. Așa cum se întâmplă în orașele din afară. Nu am văzut afară oameni măturând străzile. Totul este automatizat și așa ar trebui să fie. Avem poluare accidentală dată de instituții, fabrici din zona Bucureștiului, incendii spontane. Avem o poluare despre care nimeni nu a vorbit. În Europa și în restul lumii se vorbește. La noi din motive electorale, clasa politica sau instituțiile statului nu au vrut să vorbească. Este vorba de poluarea provenită din încălzirea rezidențială. Toată lumea a arătat cu degetul spre încălzirea centralelor de apartament, că poluează foarte mult. Da, poluează, dar nimeni nu vorbește despre poluarea prin încălzirea caselor cu sobe. În aceste sobe în care nu intră gaz, ci intră o gamă largă de materiale, multe dintre ele care degajă miros puternic, substanțe nocive, toxice, bucăți de mobilă, uleiuri, PAL, OSB, diferite lucruri, cărbuni foarte mult. Încălzirea asta este controlată în celelalte state. Există niște statistici, niște măsurători făcute, niște programe. Problema pe care o avem noi în București cu încălzirea prin sobe o are Amsterdamul, o are Rotterdamul, o are Viena, Budapesta, în Nordul Italiei. Nu este doar o problemă inventată de noi, de români la București. O găsim și la Craiova, Constanța, Timișoara, Arad, Cluj. O problemă față de care celelalte state au avut o abordare clară, au făcut măsurători, au venit cu programe. Acum și noi ne gândim la un program cum ar fi rabla pentru sobe.”

Vitalie Cojocari: Rabla pentru sobe este gândit de Garda de Mediu?

Octavian Berceanu: „Este gândit de minister, eu insist pe acest program dacă în viitor avem bani și îl putem duce spre finanțare pentru că încă avem sobe care nu au niciun fel de randament, randament foarte mic.”

Vitalie Cojocari: Adică mai mult degajă fum decât încălzesc?

Octavian Berceanu: „Da. Și atunci trebuie să venim cu sobe moderne. Este în beneficiul comunității în primul rând. În Centrul Bucureștiului, chiar foarte aproape de dumneavoastră, aici. În momentul în care ai doar câteva sobe, doar două îți trebuie, care să se încălzească cu resturi de lemn sau plastic, cauciuc într-un cvartal de blocuri, toată lumea, câteva sute de apartamente sunt în incomfort foarte puternic.”

Vitalie Cojocari: Sunt poluate sau doar disconfort?

Octavian Berceanu: „Da, poluate foarte puternic.”

Vitalie Cojocari: Și rabla pentru aceste instalații înseamnă că distrugi soba care se încălzește cu lemne sau cauciuc și primești una nouă?

Octavian Berceanu: „O schimbi, primești una nouă. Performantă, să fie pe gaze, asta înseamnă să avem și infrastructură, modernizată și dusă până în ultimul colț din București. Poți să folosești peleți, poți să folosești și lemne, dar randamentul este altceva. Pentru o sobă în loc să folosești 7-8 metri cubi pe timpul iernii, poți să folosești 2 metri cubi din materiale care nu sunt atât de poluante. Randamentul este altul.”

Vitalie Cojocari: Dar, domnule comisar general, în Rotterdam oamenii își fac foc în căminele acelea frumoase, la noi este vorba de sărăcie, până la urmă.

Octavian Berceanu: „Sărăcie, despre asta vorbim. Sărăcie. Aici statul trebuie să intervină. Trebuie să găsim soluții. Asta este, e sărăcie. Acceptăm acest fapt. Dar luptăm și găsim soluții.”

Numărul său de telefon este public

Vitalie Cojocari: Despre incendiile din jurul Bucureștiului. Cum arată o descindere pe care o faceți? Vorbim de persoane care adună gunoaie. Munți de gunoaie. Ard acele deșeuri de proveniență industrială poate. Am văzut la un moment dat erau niște scaune de mașini. Mergeți la ei, îi opriți și după a aceea plecați.

Octavian Berceanu: „Asta este ceea ce se vede de la televizor. Noi urmărim și partea de crimă organizată împreună cu poliția și jandarmeria. Vrem să găsim sursele. Nu putem filma în partea asta unde căutăm sursele de poluare pentru că ne-am desconspira acțiunea în sine și ar fi efectul foarte mic. Cei mai mulți care ne ajută sunt oamenii. Cel mai mare aliat pe care îl am la ora actuală sunt cetățenii care sună sau care fac o sesizare pe [email protected].”

Vitalie Cojocari: Mai știu un lucru. Înțeleg că ați dat numărul de telefon pe Facebook și toată lumea poate să vă sune sau să vă dea mesaj?

Octavian Berceanu: „Da, telefonul meu personal se găsește pe Facebook.”

Vitalie Cojocaru: Puteți să ni-l spuneți?

Octavian Berceanu: „Da, 0726.971.239. Este de ani de zile pe Facebook. Sună din toată țara pe numărul meu. Nu sunt o centrală telefonică, dar reușesc să sortez niște mesaje și să trimit oamenii în teren. Cred că ați fost de față când mi-au luat 6 secunde sau 10 secunde să trimit.”

Vitalie Cojocari: Dar ce se întâmplă la descindere?

Octavian Berceanu: „În primul rând este importantă locația și cei care sună sau trimit o petiție pe [email protected], este important să trimită locația. Dacă nu trimit locația și avem o localitate, munca noastră este de 10 ori mai mare pentru a identifica. Nu am primit dronele ca să ne fie ușor.”

Vitalie Cojocari: Ce înseamnă să vă trimită locația? Adresa exactă? Un share location?

Octavian Berceanu: „Ar fi perfect un share location sau o încercuire pe un screenshot, să ne arate punctul, o stradă. Dacă ne spune arde în Sudul Craiovei sau în Sudul Bucureștiului este foarte greu. Sunt și alte tipuri de informații care vin ca să ne încurce mai mult. Cineva care vrea să ardă în Sud dă niște telefoane și spune că arde în Nord. Dar este bine să suni la 112. Când vorbești de incendii, nu doar Garda de Mediu merge pe teren, ci merg și pompierii și jandarmii, cei de la ISU, merge și Poliția Româna. Când suni la 112 trebuie să te identifici și avem controlul informației, nu suntem păcăliți de cineva cu intenții în zona asta și care are un business. Mergem în zona de Sud pentru că aici sunt cele mai mari depozite. Măgurele, 1 Decembrie, Popești Leordeni, Vidra, Sintești, Glina, Ștefănești.”

Vitalie Cojocari: Vorbiți de anumite aglomerații de gunoaie pe care oamenii le ard, despre asta discutăm?

Octavian Berceanu: „Aglomerații de gunoaie și structuri de crimă organizată care furnizează materie primă pentru aceste incendieri ilegale. De la asta plecasem. Ce am putut să facem la Jilava. Sintești, mai precis, să negociem, dacă se poate spune, cu comunitatea de acolo. Am mers de câteva zeci de ori până acum, de 4-5 ori pe săptămână și cu jandarmii. Săptămâna trecută comunitatea ne-a zis, vă rugăm să veniți aici să discutăm. Cei mai importanți membri ai comunității au zis, uite, noi nu mai vrem să ardem nimic. Ne-am săturat de voi, că stați tot timpul pe capul nostru. Le-am explicat că cel mai important este că v-am ridicat în lumina reflectoarelor, iar despre voi știe toată lumea acum și la nivel internațional, și la nivel internațional. Acum aștept să vină și celelalte autorități să vină să vă scoată de unde ați ajuns. Prin racordări la curent electric. Sunt racordați ilegal la curent electric. Prin asfaltare, prin infrastructură, canalizare, apă potabilă. Nu există așa ceva acolo. Dacă reușești într-o localitate defavorizată cumplit la numai 6 kilometri de București, e clar că ai un tipar de succes pe care îl poți exporta spre celelalte localități din țară. Dacă nu reușești aici, este greu să reușești la 100-200 km de București. Comunitatea a zis, gata, nu mai ardem. Am verificat, s-au oprit din arderi. M-a surprins și pe mine. Mă așteptam să vină rezultatul ăsta după câteva luni. Ei au înțeles efectul pe care îl produc asupra Bucureștiului. Noi trebuie să-i înțelegem că i-am ignorat 30 de ani de zile. Ne-am făcut că nu există oamenii ăia. Trăiesc în nămol până la genunchi. Nu au sursă de apă potabilă, nu au electricitate, nu au drumuri. Copiii ăia nu merg la școală, mulți nu au buletine. Locuiesc în case improvizate, din chirpici și nu sunt proprietari pe teren. Nu este doar o chestie de mediu, ci este și una socială. Am luat comunele din jurul Bucureștiului. Am mers la primării. Le-am spus, aveți depozitele acestea ilegale. Pe termen scurt de zece zile puteți alege o amendă care poate merge până la 100 de mii de lei sau să băgați bani în motorină. Amenda este plătită din banii cetățenilor, nu vine primarul cu banii de acasă. Facem un plan prin modul în care voi curățați comuna. Urmărim planul acesta.”

Termenele limită pentru localitățile din jurul Bucureștiului 

Vitalie Cojocari: Le-ați dat un termen limită. Dați-ne niște exemple, care sunt primăriile și când ar trebui să strângă?

Octavian Berceanu: „Măgurele, Chitila, am mers la Bragadiru.”

Vitalie Cojocari: Când este termenul limită pentru Bragadiru, Chitila?

Octavian Berceanu: „Imediat după Paști este termenul limită. La Sintești, Vidra. În Sintești, un exemplu bun, au strâns pe 20 de hectare. Mormane de gunoi pe care le vor duce la groapa de gunoi de la Vidra. Asta nu s-a întâmplat niciodată până acum, de 30 de ani. Nu sunt deșeurile aduse acuma, sunt aduse de 20 de ani.”

Vitalie Cojocari: Ați vorbit de crima organizată. Cum ajung acele deșeuri acolo? Oamenii sărmani cu niște camionete foarte vechi nu au cum să aducă atâtea deșeuri? Ce se întâmplă?

Octavian Berceanu: „Ei sunt veriga cea mai de jos în lanțul acesta. Cei care muncesc. Mulți dintre ei nu pot munci în altă parte pentru că nu au documente de identitate. Nu știu carte. Nu au școală. Se profită de faptul că nu au nicio șansă, sunt izolați. Și fac munca murdară, de a incendia diferite lucruri care conțin și o fracție metalică, cabluri în mod special pentru a extrage cuprul. Cuprul acesta și camioanele de cupru nu pot veni așa. Sunt atât de săraci că nu ar putea să cumpere nici măcar jumătate de camion de cupru. Am confiscat acum o camionetă cu sârme de cupru, 5 tone, care valorează pe piață 30 de mii de euro. Ei, săracii, nu ar putea să cumpere. Vin foarte multe camionete pe timpul nopții, au venit și înainte.”

Vitalie Cojocari: Când îi vedem pe acești oameni care aduc gunoaiele acolo?

Octavian Berceanu: „Suntem în lucru cu partea asta. În a găsi acest lanț al celor care furnizează materia primă.”

Vitalie Cojocari: Bănuiesc că dumneavoastră nu aveți cum să-i prindeți, împreună cu poliția?

Octavian Berceanu: „Împreună cu poliția. Sunt competențele din partea poliției. Noi putem face plângeri penale, sesizăm ce se întâmplă. Ajutăm să mergem și la alte depozite cum se întâmplă cu deșeurile importate, care apucă să intre în țară.”

Vitalie Cojocari: Când am putea să-i vedem în lumina reflectoarelor, așa cum i-am văzut pe acești sărmani?

Octavian Berceanu: „Nu mai depinde de noi. Ai niște polițiști care se ocupă, ai niște procurori, ai un tribunal care dă o sentință.”

Vitalie Cojocari: Ați încercat să vorbiți cu domnul ministru al Afacerilor Interne, domnule Bode ca să grăbească acest proces?

Octavian Berceanu: „Nu știu dacă vreun ministru are drept să intervină. Nici cel al Justiției. Ne sprijină foarte bine. Comunic cu secretarul de stat din ministerul de Interne, domnul Despescu. El ne sprijină în acțiuni pentru că este în interesul tuturor. Aerul pe care îl respirăm, de calitate proastă în București, nu-l respiră doar cei care se duc la un job normal, îl respiră de la președintele țării, până la vecinul meu, eu, dumneavoastră, cei din platou. Toți respirăm aerul acesta. Nu există o selecție și interesul este destul de mare să revenim la limite normale cu poluarea în București. Plus că vine zona de infrigement și asta costă foarte mult populația Bucureștiului.”

Vitalie Cojocari: Cum vă explicați că până la dumneavoastră nu am avut aceste discuții și toată lumea se întreba de ce există poluarea aceasta și nu apărea nimeni să ne explice?

Octavian Berceanu: „Întrebarea asta a stat și pe buzele mele ca activist. A stat pe buzele fiecăruia. Pentru că am reușit cumva să ridicăm subiectul în presă. Au apărut mai întâi cei care au montat senzori și atunci am avut date statistice. Când am avut datele statistice am menținut trendul acesta în presă vizavi de poluare și am făcut descinderi în teren. Oamenii au văzut ce se întâmplă. Subiectul s-a ridicat mult în presă. S-au schimbat niște generații. Acum 3 ani nu puteam să discut cu nimeni despre poluare. Nu era un subiect de presă, nu aveai cu cine. Se uitau ciudat la tine, ce treabă avem noi cu poluarea aerului. Vorbim și de poluarea apei în zona București, vorbim și de poluarea solului. Acum avem acest subiect în presă, este o muncă asiduă pe care am făcut-o împreună cu alți oameni de mediu și care acum dă rezultate.”

Vitalie Cojocari: Spuneați că aveți nevoie de oameni, aveți nevoie de drone, legislație...

Octavian Berceanu: „Legislația trebuie îmbunătățită, nu este cea mai bună legislație care să ne ajute să acționăm și destructurăm aceste organizații criminale pentru mediu. În spatele acestor organizații sunt și foarte mulți bani negri. Dronele ne-ar arăta cine poluează. De la marii poluatori, la micii poluatori. Putem să vedem la metru ce tip de poluare avem, ce tip de gaze? Sunt camere cu infrared, cu termodetecție, sunt pentru anumiți poluanți, pentru anumite gaze. Putem să citim și să mapăm Bucureștiul. Important este să avem date, nu avem date relevante în baza cărora să tragem concluzii, să facem un Plan Integrat pentru Calitatea aerului pentru București. Nu avem date și este greu să tragi concluzii. Facem o hartă a poluării în București putem să știm foarte bine, în intervalul orar de la 4 la 6 seara avem o poluare dată de trafic. De la 7 la 9, de încălzire. Pe anumite zone, în partea cealaltă avem o poluare dată de marii poluatori cu hidrogen suflurat. Putem să descifrăm tainele acestei poluări despre care nimeni nu a vorbit până acum și să luăm măsuri.”

Vitalie Cojocari: Se tot vorbește că ați mers la acești mici poluatori și nu i-ați deranjat pe marii poluatori, ce le puteți spune celor care vă aduc această critică?

Octavian Berceanu: „Din a doua săptămână de mandat echipele au plecat în control la marii poluatori în toată țara și în mod special în zona urbană și a zonelor de reședințe de județ.”

Vitalie Cojocari: Ne puteți spune cine sunt acești poluatori?

Octavian Berceanu: „Nu o să-i dau cu nume și prenume ca să nu folosească aceste dezvăluiri în favoarea lor. Vă spun că marii poluatori sunt în atenția noastră, se fac cercetări, plângeri penale, li se închid businessuri. Nu am ieșit în presă și nu voi ieși în presă deocamdată, dar ei sunt numărul unu în activitatea noastră. Este vizibilă activitatea față de micii poluatori. Dar ce nu este vizibil, este activitatea față de marii poluatori.”

Toți primarii de sector au primit amenzi

Vitalie Cojocari: Deranjați? Credeți că deranjați prin această activitate?

Octavian Berceanu: „Evident. Dar asta trebuia să o facă oricine ar fi venit în locul meu. Nu-mi pun problema dacă deranjez sau nu. Nu-mi pun problema dacă sunt amendați primarii de o culoare sau nu. Toți sunt amendați când nu-și fac treaba. Dovadă este că toți primarii Bucureștiului au fost amendați de către Garda de Mediu în perioada aceasta.”

Vitalie Cojocari: Toți primarii de la 1, 2, 3, 4, 5, 6 și primarul general, primăria generală?

Octavian Berceanu: „Da. Colegii, eu nu intervin sub nicio formă.”

Vitalie Cojocari: De ce au fost amendați?

Octavian Berceanu: „Pentru că nu au respectat norme, nu au implementat ce trebuiau să implementeze pentru salubrizarea cartierelor și a unor zone sau a sectorului. Vizavi de managementul...”

Vitalie Cojocari: Dar nu s-au plâns, nu am văzut niciun primar care să se plângă de acest lucru.

Octavian Berceanu: „Dacă s-ar plânge, ar recunoaște că nu și-au făcut treaba. Ori ei sunt amendați, li se dau termene. Mergem, li se dau măsuri. Verificăm acele măsuri. Firmele de salubritate din București, toate au primit amendă.”

Vitalie Cojocari: Cea mai mare amendă pe care ați dat-o în perioada mandatului dumneavoastră și cui?

Octavian Berceanu: „Pe care Garda de Mediu, comisarii Gărzii de Mediu, pentru că eu nu dau nicio amendă. 100 de mii de lei salubriștilor care acționează în București. Sectoarelor care nu au facilitat aceste servicii de salubritate, nu au oferit confortul prevăzut și în legislație.”

Vitalie Cojocari: Dacă mențineți această activitate, cum credeți, cât vă mai mențineți în funcție?

Octavian Berceanu: „Trag în fiecare zi ca și cum ar fi prima mea zi de mandat. Cât pot de mult, până la 10 seara, la 11.00, cât pot de mult. Comisarii au fost schimbați destul de des, nu doar în cazul Gărzii de Mediu, în toate instituțiile statului s-a întâmplat asta. Nu pot să fac planuri pe termen lung, fac planuri pe termen mediu și scurt. Ca un puzzle asamblat ele dau efecte pe termen lung, așa am gândit. Sunt toată ziua pe teren, sunt lângă comisari și răspund la câteva sute de telefoane, sesizări, petiții. Vreau să digitalizez instituția asta pentru că ea a rămas în anii ’90. E dureros. Fluxul de informații instituțional ar trebui să treacă de la un cap la altul în minute prin intermediul digitalizării, electronic. Să avem acces la baze de date și alte instituții să aibă acces la baza noastră de date. Să avem un Inspector al Deșeurilor cum avem și Inspectorul Pădurii și cetățeanul să sune, petiția lui să fie imediat clasificată și în câteva minute să am un echipaj care pleacă în teren.”

„Frica te ține în viață”

Vitalie Cojocari: Despre șpăgi. Știți ceva la Garda de Mediu? Cunoașteți vreun comisar care să fi luat șpagă? Vă întreb direct.

Octavian Berceanu: „Dacă aș ști, nu aș putea să spun pentru că ar începe o anchetă, eu o țin fără tam-tam, ca să se desfășoare, să dau un exemplu. Sunt probabil anchete care nu au ajuns la urechea mea. Sunt alte instituții care nu sunt obligate să-mi spună și e normal să fie așa. Când am dubii referitor la activitatea unui comisar și eu apelez la aceleași instituții, ca să preia cazul și să verifice. Chiar îmi doresc să dezvolt o colaborare cu instituțiile de forță ale României care se ocupă de combaterea criminalității și a corupției ca să cernem ce am găsit în instituția aceasta. Sunt oameni și oameni. Oamenii care sunt dedicați și care muncesc pe bani puțini în instituția aceasta. Ca să ne înțelegem, când intri în Garda de Mediu salariul debudant este la 2500 de lei, poți să fii și vânzător de înghețată la colț.”

Vitalie Cojocari: Deci, tentația este mare să accepți o șpagă?

Octavian Berceanu: „Eu nu aș zice că tentația este mare, că intră oameni dedicați, eu zic că este o problemă sistemică să plătești cu 2500 de lei un om care trebuie să dea amenzi de sute de mii de lei și care face teren și care este expus unor pericole destul de mari. Nu primim spor de antenă, dar oricând în teren putem să ne trezim cu probleme de integritate fizică.”

Vitalie Cojocari: Dumneavoastră vi s-a întâmplat să fiți bătut...

Octavian Berceanu: „Până să ajung aici am fost bătut, despre ce vorbim?”

Vitalie Cojocari: Vă este frică pentru integritatea dumneavoastră fizică, pentru mandatul dumneavoastră?

Octavian Berceanu: „Frica te ține în viață. O doză de frică trebuie să o am permanent în mine ca să am mintea foarte limpede și să îmi dau seama de riscurile la care mă expun pe mine și îi expun pe ceilalți oameni cu care lucrez. Este normal și natural așa. În 20 de ani în teren am reușit să clasific gradul de risc și să merg spre un risc minim asumat.”

Articol recomandat de sport.ro

NEWS ALERT Zinedine Zidane revine! S-a înțeles cu noua sa echipă