Mărturii cutremurătoare ale supraviețuitorilor catastrofei nucleare de la Cernobîl. „Îi cad dinții, are genunchii umflați”

Mikhailo Khrushchenko avea 34 de ani și lucra ca director al fabricii de prelucrare a alimentelor, când viața lui s-a schimbat pentru totdeauna, scrie Mirror.

Centrala, aflată la câțiva kilometri de casa sa, explodase și luase foc.

Cam atât a știut când a ajuns la serviciu și a văzut că fabrica era închisă.

Vorbind din Ucraina cu ocazia Zilei Internaționale de Comemorare a Dezastrului de la Cernobîl, Mikhailo a spus: „Nu am luat micul dejun, m-am urcat imediat în mașină și am mers la serviciu. M-am dus la biroul superiorului meu și era deja o mică ședință. Îmi amintesc cuvintele: 'Vom aștepta instrucțiuni. Nu lăsați pe nimeni să iasă, nu plecați nicăieri'”.

El și-a făcut o misiune din sprijinirea victimelor dezastrului.

Mikhailo a ajuns să lucreze ca șef al Uniunii din Cernobîl pentru persoanele cu dizabilități și, în 2021, a fost decorat cu ordinul de stat „Pentru serviciu” prin decretul președintelui ucrainean Volodimir Zelenski.

Cum arată viața după Cernobîl

Mikhailo are inima frântă când știe că trebuie să împărtășească faptul că una dintre fiicele sale suferă de mai multe boli.

Ea este clasificată ca fiind cu handicap, iar fiul ei, nepotul său, are, de asemenea, probleme de sănătate: „Îi cad dinții, are genunchii umflați. Băiatul are 23 de ani. Ce înseamnă asta? Acesta este rezultatul”.

Evghen Iakovlev, a fost cercetător-șef al Departamentului de Cercetare a Mediului din cadrul Academiei Naționale de Științe din Ucraina și a mers la Cernobîl în urma dezastrului pentru a analiza ceea ce s-a întâmplat.

Și-a pierdut dinții.

La aproximativ o săptămână după explozie, Mikhailo și colegii săi au luat copiii din sate și i-au dus cu mașina la Priluki (un oraș din nordul Ucrainei).

„În acel moment, nu știam că mașina mea era la fel de contaminată. Am petrecut 20 de zile în zona de excludere, unde se întâmpla ceva teribil. Nu am știut acest lucru pentru că nu aveam un dozimetru. Ni s-a dat un dozimetru vechi și mi-am verificat mașina și, bineînțeles, m-am speriat... dozimetrul a pocnit când m-am apropiat de mașina mea. Problemele de sănătate ale fiicei mele s-au întâmplat, cel mai probabil, după ce am dus-o cu mașina la Priluki. Într-o mașină care a fost apoi contaminată radioactiv”, a mai povestit bărbatul.

Potrivit Națiunilor Unite, în primii 30 de ani de la explozie, aproximativ 5.000 de cazuri de cancer tiroidian la copii și adolescenți din Ucraina, Rusia și Belarus au fost legate de expunerea la radiații.

Experții ONU au estimat, de asemenea, că radiațiile ar putea provoca până la 4.000 de decese în rândul populației expuse la Cernobîl, cum ar fi lucrătorii de urgență, persoanele evacuate și locuitorii din zonele cele mai contaminate.

În ciuda sfaturilor de a nu o face, Mikhailo s-a întors în mod constant la Cernobîl: „M-am născut și am crescut acolo, iar părinții mei sunt îngropați la Cernobîl. Acum am 71 de ani. Am două noptiere pline în dulapul meu, pline cu medicamente. Tratez un lucru timp de câteva zile, apoi iau o pauză de câteva zile și îl tratez pe celălalt”.

Mikhailo și familia sa au fost în cele din urmă evacuați în orașul Borodianka după dezastru, care a fost bombardat de trupele rusești anul trecut.

„Când m-am întors acasă, la Cernobîl, la șase luni după tragedie, pentru a lua mobila din casa mea, oamenii care au fost implicați în lichidare locuiau deja în casa mea. Au încercat chiar să mă împiedice să intru în casă. Le-am arătat pașaportul meu și le-am spus: 'Aceasta este casa mea, am construit-o cu mâinile mele;. Iar ei au spus: 'Duceți-vă dracului, vom chema poliția'. Am putut lua doar reportofonul și televizorul. Nu aveam ce altceva să iau. Fiecare an este un dezastru pentru mine. Nu este începutul primăverii, ci un dezastru. Cernobîl este patria mea, casa tatălui meu este încă acolo. Nu știu ce s-a întâmplat cu ea în timpul războiului”, a mai spus bărbatul.

Un alt supraviețuitor, pe nume Yevgen, a declarat pentru Mirror că înainte era în formă și alerga mult, dar după Cernobîl a simțit că și-a pierdut toată rezistența.

„A trebuit să-mi iau concediu. Am încercat să alerg, dar nu mai aveam putere. Puteam să mănânc, de exemplu, doar câteva lingurițe de miere sau hrișcă. Mi-am pierdut și dinții, dar am supraviețuit. Pentru cei care sunt încă în viață din primele zile ale accidentului de la centrala de la Cernobîl, viața a fost împărțită în viață înainte de Cernobîl și viață după Cernobîl”, a spus Yevgen.

Articol recomandat de sport.ro

Cum arată ultima ”bijuterie” lansată de BMW: ”Suntem mai pregătiți ca niciodată pentru viitor”