Au trecut 35 de ani de la Cernobîl, cea mai gravă catastrofă nucleară

În contextul marcării a 35 de ani de la producerea accidentului, Ucraina, fostă republică sovietică, va depune dosarul pentru înscrierea Cernobîl în patrimoniul umanităţii UNESCO, statut care va atrage mai mulţi vizitatori şi fonduri pentru dezvoltarea zonei.

Explozia de la Centrala Nucleară de la Cernobîl din 26 aprilie 1986 a împrăştiat un nor radioactiv asupra unor mari părţi ale Uniunii Sovietice, în prezent teritoriile Belarusului, Ucrainei şi Federaţiei Ruse, iar aproape 8,4 milioane de persoane din aceste ţări au fost expuse la radiaţii.

31 de lucrători ai centralei au decedat în perioada imediat următoare producerii dezastrului, majoritatea din cauza sindromului acut de iradiere. Alte mii de persoane şi-au pierdut viaţa mai târziu, din cauza unor afecţiuni legate de expunerea la radiaţii precum cancerul, însă bilanţul total şi efectele pe termen lung asupra sănătăţii rămân un subiect intens dezbătut.

Nici România nu a scăpat de efectele catastrofei, măsurătorile efectuate la vremea respectivă înregistrând o creştere foarte mare a radiaţiilor, chiar de 10.000 de ori mai mari decât valorile normale înregistrate.

Potrivit ONU, la „trei decenii după dezastrul de la Cernobîl, consecinţele serioase pe termen lung ale acestuia persistă încă”.

Guvernul sovietic a recunoscut nevoia de asistenţă internaţională abia în 1990. În acelaşi an, Adunarea Generală a ONU a adoptat Rezoluţia 45/190, solicitând "o cooperare internaţională pentru a aborda problema şi atenuarea consecinţelor la centrala nucleară de la Cernobîl". A fost înfiinţat un grup de lucru inter-agenţii care să coordoneze cooperarea în privinţa dezastrului de la Cernobîl.

La 26 aprilie 1986, două explozii au zguduit reactorul cu numărul 4 al centralei nucleare de la Cernobîl. În timpul incendiului, care a mistuit reactorul timp de zece zile, au fost răspândite în atmosferă cantităţi uriaşe de substanţe radioactive.

Centrala nucleară Cernobîl este situată la 14,5 km de oraşul Cernobîl şi la 16 km de frontiera Ucrainei cu Belarus, respectiv la 110 km nord de capitala Kiev. În urmă cu 33 de ani, centrala lucra la capacitate maximă, adică cu toate cele patru reactoare, fiecare cu o capacitate de producţie de 1GW pe zi. Centrala acoperea la vremea respectivă 10% din necesarul de energie al fostei republici sovietice. Construcţia centralei a început în 1970, primul reactor fiind terminat în 1977. În 1986, alte două reactoare se aflau în faza de construcţie.

În pofida tragediei, celelalte trei reactoare au continuat să producă electricitate până în decembrie 2000. Cum "sarcofagul" de beton construit în grabă în 1986 deasupra reactorului riscă să se prăbuşească şi să lase descoperite 200 de tone de magmă cu un nivel de radioactivitate foarte ridicat, comunitatea internaţională s-a angajat să finanţeze construirea unei noi casete, mai sigure. Astfel, s-a construit o arcadă metalică, în greutate de 25 de tone şi măsurând 110 metri înălţime, pentru a fi amplasată deasupra sarcofagului fisurat. Structura a fost inaugurată la 29 noiembrie 2016.

Articol recomandat de sport.ro

El va fi selecționerul României în următorii doi ani: „E văzut ca un salvator. Nu-l mișcă nimeni de acolo”