Acest acord ar putea oferi un succes diplomatic imediat pentru preşedintele Donald Trump, dar riscă să lase nerezolvate problemele tehnice complexe ale dosarului nuclear, transmite Reuters.
Diplomaţi europeni cu experienţă în negocierile cu Teheranul avertizează că un astfel de acord ar putea fi prea superficial şi ar putea duce ulterior la luni sau chiar ani de negocieri dificile pentru clarificarea detaliilor privind programul nuclear iranian şi ridicarea sancţiunilor.
„Îngrijorarea nu este că nu va exista un acord, ci că va exista un acord iniţial prost, care va crea probleme fără sfârşit mai târziu”, a declarat un diplomat european de rang înalt, unul dintre cei opt oficiali care au discutat cu Reuters.
Casa Albă a respins criticile. Purtătoarea de cuvânt Anna Kelly a declarat că Donald Trump are „un istoric dovedit în obţinerea unor acorduri bune pentru Statele Unite şi poporul american” şi că va accepta doar un acord care „pune America pe primul loc”.
Diplomaţii din Franţa, Marea Britanie şi Germania, state care au început negocierile nucleare cu Iranul încă din 2003, spun că au fost marginalizaţi în actualele discuţii.
Între 2013 şi 2015, aceste ţări au lucrat împreună cu Statele Unite pentru a încheia acordul nuclear cunoscut drept Joint Comprehensive Plan of Action (JCPOA), care limita programul nuclear iranian în schimbul ridicării sancţiunilor economice.
Donald Trump a retras SUA din acest acord în 2018, în primul său mandat, calificându-l drept ”extrem de dezechilibrat”.
După aproximativ 40 de zile de bombardamente, negociatori americani şi iranieni au reluat discuţiile la Islamabad la începutul acestei luni, concentrându-se din nou pe formula clasică: restricţii nucleare în schimbul relaxării sancţiunilor.
Diplomaţii spun însă că neîncrederea profundă dintre părţi şi stilurile diferite de negociere ar putea duce la un acord fragil.
”Ne-au trebuit 12 ani şi un volum imens de muncă tehnică pentru acordul din 2015. Crede cineva cu adevărat că acest lucru poate fi făcut în 21 de ore?”, a declarat Federica Mogherini, care a coordonat negocierile dintre 2013 şi 2015.
Un posibil acord iniţial ar putea fi unul foarte general, construit în jurul a două componente: un pachet nuclear şi unul economic.
Totuşi, problema nucleară rămâne cea mai controversată. Negocierile se concentrează în prezent pe stocul Iranului de aproximativ 440 de kilograme de uraniu îmbogăţit la 60%, material care ar putea fi utilizat pentru producerea mai multor arme nucleare dacă ar fi îmbogăţit suplimentar.
O opţiune discutată este diluarea acestui uraniu pe teritoriul Iranului sub supravegherea Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică (AIEA). O altă variantă ar fi transferarea unei părţi a materialului în străinătate, fiind menţionate Turcia şi Franţa ca posibile destinaţii.
Iranul insistă însă că are dreptul să îmbogăţească uraniu în scopuri civile, în timp ce Donald Trump a cerut în mod public oprirea completă a îmbogăţirii.
Un compromis posibil ar putea fi un moratoriu temporar asupra îmbogăţirii, urmat de reluarea activităţii la niveluri foarte scăzute şi sub control strict internaţional.
Diplomaţii europeni subliniază că rolul AIEA este esenţial, inclusiv prin mecanisme de verificare intruzive şi acces nelimitat la instalaţiile nucleare iraniene.
Iranul urmărește accesul la fonduri înghețate și relansarea comerțului cu Europa
Pe plan economic, Iranul urmăreşte în primul rând accesul la fonduri îngheţate în străinătate, în timp ce ridicarea completă a sancţiunilor ar putea veni mai târziu şi ar necesita sprijinul statelor europene, deoarece Teheranul consideră comerţul cu Europa crucial pe termen lung.
Războiul din regiune a întărit poziţia Iranului în negocieri, spun diplomaţii, demonstrând că Teheranul poate rezista presiunilor militare, deşi continuă să caute relaxarea sancţiunilor.
Una dintre cerinţele principale ale Iranului este o garanţie de neagresiune, după ce ţara a fost atacată de Statele Unite şi Israel în timpul negocierilor anterioare.
În acelaşi timp, statele din Golf cer ca programul de rachete balistice al Iranului şi activitatea grupărilor aliate din regiune să fie incluse în negocieri, iar Israelul solicită restricţii maxime asupra capacităţilor militare iraniene.
Iranul consideră însă că rachetele sale reprezintă un element esenţial de descurajare militară.
Oficiali europeni spun că negocierile nucleare cu Iranul sunt extrem de tehnice şi delicate.
”O negociere cu Iranul este meticuloasă şi subtilă: fiecare cuvânt contează. Nu este ceva ce poţi grăbi”, a declarat Gérard Araud, negociatorul principal al Franţei între 2006 şi 2009.
