„Civilizaționismul” este noua viziune de politică externă asociată administrației Trump, prin intermediul căreia ar putea fi redesenată ordinea mondială.
Mai exact, administrația Donald Trump și intelectualii asociați mișcării „New Right” din Statele Unite contribuie la schimbarea modului în care Washingtonul își definește rolul în lume.
Leonard A. Schuette, cercetător în cadrul Europe Program al Carnegie Endowment for International Peace, a declarat, în cadrul unui interviu acordat cotidianului The New York Times (NYT), că în spatele acestor schimbări se conturează o nouă viziune de politică externă, pe care o numește „civilizaționism”.
Într-un interviu pentru New York Times, Schuette explică faptul că această doctrină ar presupune organizarea lumii în sfere de influență dominate de mari puteri, fiecare asociată unei anumite civilizații. Statele Unite și China ar urma să-și domine propriile spații, iar marile puteri ar coexista fără să urmărească o poziție de lider global. Potrivit analistului, „civilizaționismul” se află încă în formare, dar ideile sale au ajuns mai aproape ca niciodată de centrul puterii de la Washington.
O lume împărțită în sfere de influență
Schuette spune că, înainte de revenirea lui Trump la Casa Albă, dezbaterea americană era dominată de trei curente: „primacy”, care susținea menținerea leadershipului militar global al SUA, liberalismul internaționalist, axat pe cooperare internațională, și „restraint”, care considera că Washingtonul este suprasolicitat și ar trebui să-și reducă prezența militară externă.
„Civilizaționismul” respinge atât ambițiile universale ale primelor două curente, cât și retragerea completă, promovând în schimb dominația americană în emisfera occidentală.
În viziunea descrisă de Schuette, marile puteri — SUA, China, Rusia, India și posibil Turcia — ar urma să domine propriile spații civilizaționale. Modelul oferă astfel o justificare pentru o ordine mondială multipolară, în care Washingtonul nu mai urmărește să promoveze în întreaga lume aceleași valori și instituții.
Potrivit lui Schuette, New Right se îndepărtează de definiția tradițională a Occidentului, bazată pe democrație constituțională, drepturi individuale și pluralism. Accentul cade mai degrabă pe elemente precum originea, religia, limba și apartenența teritorială.
Schuette consideră că politica externă a „civilizaționismului” trebuie privită împreună cu ideologia internă a New Right. Curentul pune accent pe identitatea colectivă și respinge o parte din principiile conservatorismului american tradițional.
În politica externă, această viziune s-ar traduce prin controlul emisferei occidentale, contestarea liberalismului în SUA și Europa și acceptarea unor sfere de influență pentru alte mari puteri.
Trump nu urmează întotdeauna doctrina
Deși ideile „civilizaționiste” au câștigat influență în jurul administrației Trump, Schuette spune că relația președintelui cu această viziune este ambiguă. Trump nu este un ideolog și nu urmează întotdeauna o strategie coerentă.
Războiul cu Iranul și relația strânsă cu Israelul sunt, în interpretarea analistului, exemple de politici care contrazic ideea unei retrageri americane din Orientul Mijlociu.
China și Europa, testele noii strategii
În privința Chinei, administrația Trump oscilează, potrivit lui Schuette, între confruntare și o abordare mai conciliantă. O politică „civilizaționistă” ar presupune recunoașterea Chinei ca putere regională dominantă.
În Europa, influența New Right este mai vizibilă prin sprijinul acordat unor partide europene descrise drept patriotice și prin criticile la adresa direcției politice a Europei.
Schuette diferențiază „civilizaționismul” de teoria lui Samuel Huntington privind conflictul dintre civilizații și îl apropie mai degrabă de ideile lui Carl Schmitt, care imagina o lume organizată în mari blocuri regionale dominate de puteri.
O doctrină încă în construcție
Schuette subliniază că „civilizaționismul” nu este încă o teorie completă. Granițele dintre aceste spații de influență sunt greu de stabilit, iar statele de dimensiune medie nu ar accepta neapărat dominația marilor puteri regionale.
Totuși, ideile New Right au devenit suficient de instituționalizate pentru a continua să influențeze politica internă și externă a Statelor Unite.
