Ce condiții de muncă vor avea românii, începând cu 1 august, potrivit unei legi impuse de UE
Luni, 1 august 2022, este termenul-limită până la care statele membre ale UE trebuie să transpună în legislaţia naţională Directiva privind transparenţa şi previzibilitatea condiţiilor de muncă, potrivit unui comunicat de presă al Executivului comunitar, citat de Agerpres.
Directiva prevede o extindere şi o actualizare a drepturilor de muncă şi a protecţiei de care beneficiază cei 182 de milioane de lucrători din UE.
Românii vor avea dreptul să primească în timp util informații mai complete despre salariile pe care le oferă un loc de muncă
Odată cu noile reguli, lucrătorii vor avea dreptul la o mai mare previzibilitate în ceea ce priveşte condiţiile lor de muncă, de exemplu privind sarcinile de serviciu şi timpul de lucru. De asemenea, aceştia vor avea dreptul de a primi în timp util informaţii mai complete cu privire la aspectele esenţiale ale muncii lor, cum ar fi locul de muncă şi remuneraţia. Este o etapă importantă pentru o Europă socială puternică care contribuie la transformarea Pilonului european al drepturilor sociale într-o realitate tangibilă pentru cetăţenii din întreaga UE.
„Directiva privind transparenţa şi previzibilitatea condiţiilor de muncă reprezintă un răspuns direct la evoluţia rapidă a pieţelor noastre de muncă. Lucrătorii au dreptul la informaţii mai complete cu privire la condiţiile de angajare şi la o mai mare previzibilitate în viaţa lor de zi cu zi. Noile reguli vor contribui la garantarea unor locuri de muncă de calitate, la asigurarea unei anumite stabilităţi pentru lucrători şi le va permite acestora să îşi planifice viaţa,” a spus comisarul pentru locuri de muncă şi drepturi sociale, Nicolas Schmit.
Românii vor avea dreptul de a lucra pentru alt angajator, orice restricție necesitând un motiv serios
Prin Directiva privind transparenţa şi previzibilitatea condiţiilor de muncă, lucrătorii din UE vor beneficia de următoarele drepturi: informaţii mai complete cu privire la aspectele esenţiale ale muncii lor, comunicate rapid şi în scris; o limitare a duratei perioadei de probă de la începutul unui contract de muncă, care nu va putea depăşi şase luni; posibilitatea de a exercita în paralel o altă activitate profesională pentru un alt angajator; orice restricţii ale acestui drept trebuie să fie justificate prin motive obiective; comunicarea în avans, într-un termen rezonabil, a orelor şi zilelor de referinţă în care munca va trebui să fie efectuată - în special pentru lucrătorii cu programe de lucru imprevizibile şi în caz de muncă la cerere; măsuri eficace vizând să prevină recurgerea abuzivă la contracte de muncă cu „zero ore” de lucru; să primească un răspuns scris la o cerere de transfer către un alt loc de muncă mai sigur; să beneficieze de formare obligatorie gratis, legată de locul de muncă, pe care angajatorul trebuie să le-o asigure.
Conform estimărilor, două-trei milioane de lucrători suplimentari, angajaţi în forme de muncă precare şi atipice, inclusiv munca cu fracţiune de normă, munca temporară şi la cerere, vor beneficia acum de dreptul la informare cu privire la condiţiile lor de muncă şi de o nouă protecţie, cum ar fi dreptul la o mai mare previzibilitate a timpului lor de lucru. În acelaşi timp, directiva respectă flexibilitatea formelor de muncă atipice, păstrând astfel beneficiile acestora pentru lucrători şi angajatori.
De asemenea, directiva va aduce efecte pozitive pentru angajatori prin asigurarea faptului că protecţia lucrătorilor rămâne în concordanţă cu cele mai recente evoluţii de pe pieţele forţei de muncă, prin reducerea obstacolelor administrative pentru angajatori, de exemplu făcând posibilă transmiterea informaţiilor pe cale electronică şi prin crearea unor condiţii de concurenţă echitabile pentru toţi angajatorii din UE, ceea ce va permite o concurenţă loială pe baza aceluiaşi nivel minim de drepturi ale lucrătorilor.
Luni este termenul până la care statele membre au avut obligaţia de a transpune directiva în legislaţia naţională. Ca etapă următoare, Comisia va evalua exhaustivitatea şi conformitatea măsurilor naţionale notificate de fiecare stat membru şi va lua măsuri dacă este necesar.
