Multora dintre noi ni s-a spus să privim o persoană în ochi atunci când vorbim. Dar cât contact vizual este, de fapt, potrivit atunci când vorbim sau ascultăm pe cineva?
Nu există o regulă, însă aproape întotdeauna „oamenii privesc mai mult atunci când ascultă decât atunci când vorbesc, deși privirea aproape niciodată nu este pur și simplu una fixă și continuă”, a explicat, într-un e-mail, Judith Hall, psiholog social și profesor emerit de psihologie la Northeastern University din Boston, scrie CNN.
Acest lucru se întâmplă deoarece ochii noștri se mișcă permanent, în numeroase moduri subtile, atunci când vorbim sau ascultăm. Și, deși oamenii își dau în general seama când contactul vizual devine prea intens sau, dimpotrivă, insuficient, Hall spune că este imposibil de stabilit o valoare exactă pentru cantitatea „corectă” de contact vizual.
Există însă câteva nuanțe care merită luate în considerare.
Mai mult decât o simplă regulă de politețe
Poate fi deranjant atunci când porți o conversație cu cineva care își ferește permanent privirea. Însă contactul vizual în timpul unei conversații are funcții care depășesc simpla politețe.
„Contactul vizual nu este doar o convenție socială; este, de fapt, o interacțiune care stimulează creierul și este cu adevărat fundamentală pentru conexiunea dintre oameni”, a declarat Melissa J. Perry, decan al College of Public Health din cadrul George Mason University, Fairfax, Virginia.
Fiind ființe sociale, oamenii obțin informații despre ceilalți privind, observând și ascultând, explică Perry. Ea precizează că creierul nostru este „optimizat” pentru a căuta informații senzoriale provenite de la alte persoane prin intermediul contactului vizual și al altor indicii nonverbale, inclusiv expresiile faciale și postura.
„Din punct de vedere neurobiologic, creierul reacționează la autenticitatea, empatia și credibilitatea persoanei înainte ca mintea să își formeze o opinie despre ceea ce spune aceasta”, a adăugat Perry.
Contactul vizual produce, de asemenea, efecte neurochimice în organism, inclusiv eliberarea de oxitocină, neuropeptida care joacă un rol esențial în formarea legăturilor sociale, a explicat Paula Niedenthal, profesor de psihologie la University of Wisconsin-Madison. Cercetările sale analizează influențele neuronale, cognitive, sociale și culturale asupra imitării expresiilor faciale și contactului vizual.
„Funcția inițială a contactului vizual este de a crea o legătură socială cu cineva și de a genera activitate în sistemele de recompensă ale creierului, precum și producția de oxitocină, pentru a ne asigura că toată lumea s-a implicat în acest dans și va rămâne acolo”, a adăugat Niedenthal.
Pe lângă interacțiunea cu sistemul de recompensă al creierului, contactul vizual este important și pentru obținerea de informații.
Aflăm informații despre starea de spirit a oamenilor, comportamentul lor și multe alte lucruri privindu-i, a remarcat Hall, fie că este vorba despre interacțiuni directe, fie despre situații în care îi observăm fără ca aceștia să știe.
Contactul vizual cu o persoană care vorbește cu tine nu înseamnă neapărat că trebuie să o privești fix în ochi, a explicat ea.
Chiar și persoanele care nu au probleme de auz tind să citească într-o anumită măsură pe buze în timpul conversațiilor, spune Hall, în cazul în care ai observat vreodată că privești gura unei persoane în timp ce aceasta vorbește.
