Anul 2025 ar putea aduce sfârșitul războiului din Ucraina, dar nu și un învingător. ”Situația se schimbă dramatic”

În estul Ucrainei, mașina de război a Moscovei avansează treptat, kilometru cu kilometru, prin câmpurile larg deschise ale Donbasului, învăluind și copleșind sate și orașe, se arată într-o analiză BBC.

Unii civili fug înainte ca războiul să ajungă la ei. Alții așteaptă până când obuzele încep să explodeze în jurul lor înainte de a-și împacheta lucrurile pe care le pot transporta și de a urca în trenuri și autobuze pentru a fugi în siguranță, mai spre vest.

Rusia câștigă teren mai repede decât oricând de când și-a lansat invazia la scară largă în februarie 2022, în ciuda recordului impresionant al Kievului de atacuri asimetrice bine mediatizate împotriva puternicului său vecin.

Pe măsură ce invazia ajunge la sfârșitul celui de-al treilea an, la un cost estimat de un milion de oameni uciși sau răniți, Ucraina pare să piardă.

Citește și

„Îmbrăcați-vă gros și adunați-vă toți într-o cameră”. Transnistria a rămas fără căldură după oprirea gazelor rusești

În îndepărtatul Washington, între timp, imprevizibilul Donald Trump, care nu este faimos pentru dragostea lui pentru Ucraina sau pentru liderul acesteia, este pe cale să preia conducerea la Casa Albă.

Se simte ca un punct de inflexiune. Dar ar putea 2025 să fie într-adevăr anul în care acest conflict european devastator se va încheia în sfârșit - și dacă da, cum ar putea arăta finalul jocului?

„Discuția despre negocieri este o iluzie”

Promisiunea lui Trump de a pune capăt conflictului în termen de 24 de ore de la preluarea mandatului este o lăudăroșenie grandioasă, dar vine de la un om care și-a pierdut în mod clar răbdarea cu războiul și cu implicarea costisitoare a Americii.

„Numărul tinerilor soldați morți care zac pe câmpuri, peste tot, este uluitor”, a spus el. „Este o nebunie ce se întâmplă”.

Dar noua administrație americană se confruntă cu două provocări, potrivit lui Michael Kofman, senior fellow la Carnegie Endowment for International Peace.

„În primul rând, ei vor moșteni un război pe o traiectorie foarte negativă, fără prea mult timp pentru a stabiliza situația”, a spus el în decembrie. În al doilea rând, o vor moșteni fără o teorie clară a succesului.

Președintele ales a oferit câteva indicii în timpul interviurilor recente despre modul în care intenționează să abordeze războiul.

Trump a declarat pentru Time Magazine că nu este „vehement de acord” cu decizia administrației Biden, din noiembrie, de a permite Ucrainei să tragă cu rachete cu rază lungă de acțiune furnizate de SUA către ținte din interiorul Rusiei. „Doar intensificăm acest război și îl înrăutățim”, a spus el.

Pe 8 decembrie, el a fost întrebat de NBC News dacă Ucraina ar trebui să se pregătească pentru mai puțin ajutor. ”Posibil”, răspunse Trump. ”Probabil, sigur”.

Dar celor care se tem, la fel ca mulți, că noul lider al Americii este înclinat să plece din Ucraina, le-a oferit indicii de liniștire. „Nu poți ajunge la un acord dacă renunți, în opinia mea”, a adăugat el. Adevărul este că intențiile lui Trump sunt departe de a fi clare.

Și, deocamdată, oficialii ucraineni resping orice discuție despre presiuni sau sugestia că sosirea lui Trump înseamnă neapărat că discuțiile de pace sunt iminente.

„Se vorbește mult despre negocieri, dar este o iluzie”, spune Mykhailo Podolyak, consilier al președintelui Volodimir Zelenski. „Niciun proces de negociere nu poate avea loc, deoarece Rusia nu a fost obligată să plătească un preț suficient de mare pentru acest război”.

„Exercițiul de strategie inteligentă” al lui Zelenski

Cu toate temerile Kievului privitoare la negocieri în timp ce forțele ruse își continuă avansul inexorabil în est, este clar că președintele Zelenski este nerăbdător să se poziționeze ca genul de om cu care Trump poate face afaceri.

Liderul ucrainean s-a grăbit să-l felicite pe Donald Trump pentru victoria sa electorală și a pierdut puțin timp trimițând înalți oficiali să se întâlnească cu echipa președintelui ales.

Cu ajutorul președintelui Franței Emmanuel Macron, Zelenski și-a asigurat și o întâlnire cu Trump, atunci când cei doi bărbați au vizitat Parisul pentru redeschiderea catedralei Notre Dame.

„Ceea ce vedem acum este un exercițiu de strategie foarte inteligent al președintelui Zelenski”, a declarat fostul său ministru de externe Dmytro Kuleba Consiliului pentru Relații Externe al SUA în decembrie.

Zelenski, a spus el, „semnalează constructivitatea și disponibilitatea de a se angaja cu președintele Trump”. Cu un mic semn evident că Kremlinul face gesturi similare, guvernul de la Kiev încearcă în mod clar să treacă înaintea jocului.

„Deoarece Trump nu a explicat pe deplin cum va proceda, ucrainenii încearcă să-i dea câteva idei pe care le poate prezenta ca fiind ale sale”, spune Orysia Lutsevych, șefa Forumului Ucraina de la Chatham House. „Ei știu să lucreze cu acel ego”.

Planul Victoriei: posibile finalizări

Chiar înainte de alegerile din SUA, existau semne că Zelenski căuta modalități de a susține atractivitatea Ucrainei ca viitor partener pentru un președinte ales precum Trump, care este atât instinctiv tranzacțional, cât și reticent în a continua să susțină o securitate europeană mai largă.

Ca parte a „Planului de Victorie”, dezvăluit în octombrie, Zelenski a sugerat că trupele ucrainene întărite de luptă ar putea înlocui forțele americane în Europa după încheierea războiului cu Rusia. Și a oferit perspectiva investițiilor comune pentru exploatarea resurselor naturale ale Ucrainei, inclusiv uraniu, grafit și litiu.

Astfel de resurse strategice, a avertizat Zelensk, „fie vor întări Rusia, fie Ucraina și lumea democratică”.

Dar alte elemente ale Planului de victorie al liderului ucrainean - apartenența la NATO și apelul său pentru un „pachet cuprinzător de descurajare strategică non-nucleară” – par să fi primit un răspuns ”călduț” în rândul aliaților Kievului.

Aderarea la NATO, în special, rămâne un punct de conflict, așa cum a fost cu mult înainte de invazia pe scară largă a Rusiei. Pentru Kiev, aceasta este singura modalitate de a garanta supraviețuirea viitoare a țării, împotriva unui inamic rus rapace aplecat să subjugă Ucraina.

Dar, în ciuda faptului că în iulie anul trecut s-a declarat că Ucraina se află pe „o cale ireversibilă către integrarea euro-atlantică deplină, inclusiv aderarea la NATO”, alianța este divizată, SUA și Germania nefiind încă în favoarea emiterii unei invitații.

Președintele Zelenski a indicat că, dacă o ofertă de aderare s-ar extinde la toată țara, în cadrul granițelor recunoscute internațional ale Ucrainei, ar fi dispus să accepte că aceasta s-ar aplica, inițial, doar teritoriului aflat sub controlul Kievului.

Acest lucru, a declarat el pentru Sky News în noiembrie, ar putea pune capăt „etapei fierbinți” a războiului, permițând un proces diplomatic pentru a aborda problema granițelor finale ale Ucrainei. Dar, a spus el, nu fusese încă făcută o astfel de ofertă.

Poziția șubredă a Kievului

Dacă nu NATO, atunci ce? Cu posibilitatea ca discuțiile de pace conduse de Trump să se apropie și ca Ucraina să piardă teren pe câmpul de luptă, dezbaterea internațională se referă la susținerea poziției instabile a Kievului.

„Este esențial să avem garanții puternice, legale și practice”, a declarat Andriy Yermak, șeful biroului președintelui Zelensky, postului public ucrainean pe 12 decembrie.

Trecutul recent al Ucrainei, a spus el, a lăsat o moștenire amară. „Din păcate, din experiența noastră, toate garanțiile pe care le aveam înainte nu au avut drept rezultat securitatea”.

Fără mecanisme concrete asemănătoare tipului de concept de apărare colectivă încorporat de articolul 5 din tratatul fondator al NATO, observatorii se tem că nu va exista nimic care să împiedice un alt atac rus.

„Zelenski înțelege că nu poate avea doar o încetare a focului”, spune Orysia Lutsevych. „Trebuie să fie și ceva în plus față de încetarea focului. Ar fi o sinucidere pentru Zelenski doar să accepte o încetare a focului și să nu aibă niciun răspuns despre cum este protejată Ucraina”.

În forumurile europene de politică, experții au căutat modalități prin care Europa ar putea ajuta să își asume această responsabilitate grea.

Ideile au inclus desfășurarea forțelor de menținere a păcii în Ucraina (o propunere prezentată pentru prima dată de Macron în februarie anul trecut) sau implicarea Forței expediționare comune conduse de britanici, care reunește forțe din opt țări nordice și baltice, plus Țările de Jos.

Dar Kofman este sceptic. „Garanțiile de securitate care nu au Statele Unite implicate în ele ca unul dintre garanți sunt ca o gaură de la gogoașă”. Este un punct de vedere care a răsunat la Kiev.

"Ce alternativă ar putea exista? Nu există alternative astăzi", spune Podolyak.

Bucăți de hârtie, cum ar fi Memorandumul de la Budapesta din 1994 (despre granițele post-sovietice ale Ucrainei) sau acordurile de la Minsk din 2014-2015 (care au încercat să pună capăt războiului din Donbas) sunt fără valoare, susține el, fără amenințarea suplimentară a descurajării militare.

„Rusia trebuie să înțeleagă că, de îndată ce va începe agresiunea, va primi un număr semnificativ de lovituri ca răspuns”, spune el.

Marea Britanie, Biden și rolul Occidentului

În absența unui acord privind viitorul pe termen lung al Ucrainei, aliații săi fac tot posibilul pentru a-și consolida apărarea.

În decembrie, secretarul general al NATO, Mark Rutte, a declarat că „totul” este analizat, inclusiv furnizarea de sisteme suplimentare de apărare aeriană, parțial pentru a proteja infrastructura energetică distrusă a țării de un val reînnoit de atacuri coordonate cu rachete și drone rusești.

În condițiile în care Ucraina continuă să se confrunte cu o lipsă gravă de forță de muncă, secretarul britanic al Apărării, John Healey, a declarat că guvernul ar putea fi dispus să trimită trupe britanice în Ucraina pentru a ajuta la antrenament.

La rândul său, administrația Biden care pleacă pare hotărâtă să ofere Ucrainei cât mai multă asistență militară aprobată de Congres înainte de a-și părăsi funcția, deși rapoartele sugerează că ar putea rămâne fără timp pentru a trimite tot ce și-a propus.

Pe 21 decembrie s-a raportat că Trump va continua să furnizeze ajutor militar Ucrainei, dar va cere membrilor NATO să-și mărească dramatic cheltuielile pentru apărare.

Aliații Kievului au continuat, de asemenea, să intensifice sancțiunile împotriva Moscovei, în speranța că economia Rusiei în timp de război, care s-a dovedit cu încăpățânare rezistentă, se poate rupe în cele din urmă.

„A existat o frustrare profundă că sancțiunile nu au spulberat economia Rusiei”, a declarat o sursă din Congresul SUA, sub condiția anonimatului.

După mai multe runde de sancțiuni (cinsprezece doar din UE), oficialii guvernamentali au devenit precauți să prezică impactul lor de succes.

Dar indicatorii recenți sunt din ce în ce mai alarmanți pentru Kremlin. Cu ratele dobânzilor la 23%, inflația depășind 9%, o rublă în scădere și creșterea economică estimată să încetinească dramatic în 2025, tensiunile asupra economiei Rusiei rareori au părut mai acute.

Putin își pune însă o față curajoasă. „Sancțiunile au efect”, a spus el în timpul conferinței de presă de la sfârșitul anului, „dar nu au o importanță esențială”.

Pe lângă pierderile uluitoare ale Rusiei pe câmpul de luptă – oficialii occidentali estimează că Moscova pierde în medie 1.500 de oameni, uciși și răniți, în fiecare zi – costul acestui război l-ar putea totuși conduce pe Putin la masa negocierilor.

Dar cât mai mult teritoriu va mai fi pierdut de Ucraina - și cât de mulți oameni vor mai fi uciși - până când se va ajunge la acel punct?

Articol recomandat de sport.ro

FOTO "Uniți într-o singură inimă!". Starul brazilian s-a căsătorit cu nepoata fostei soții, cu care are doi copii