Analiză: Cea mai profundă criză de identitate a Germaniei după Al Doilea Război Mondial. Cum se destramă centrul politic
Centrul politic din Germania se micșorează, ceea ce face dificilă implementarea tipului de schimbări de care țara are nevoie pentru a porni creșterea și a restabili competitivitatea, potrivit unei analize Bloomberg.
În septembrie 2024, cancelarul Olaf Scholz a încheiat o serie de întâlniri tip "town-hall" în Germania, încercând să-și îmbunătățească imaginea de lider distant și ineficient, pe fondul nemulțumirii publice față de politicienii certăreți și economia șubredă. La ultima oprire din Berlin, un lucrător în îngrijirea copiilor l-a întrebat de ce membrii alianței de guvernare se comportă ca niște copii mofturoși. Scholz a recunoscut critica și l-a invitat pe bărbat să sugereze o soluție, adăugând zâmbind că "întreabă pentru un prieten".
Nemulțumirea publică și alegerile din februarie 2025
Acest incident a arătat că disfuncționalitatea guvernului era evidentă pentru toți. La alegerile din 23 februarie 2025, alegătorii au cerut schimbări drastice, unul din trei optând pentru partidele de la extremele spectrului politic. Partidele tradiționale au alimentat incertitudinea, renunțând brusc la austeritate în favoarea reînarmării și modernizării infrastructurii, lăsându-i pe germani să se întrebe "cine suntem și încotro ne îndreptăm".
Liderul conservator Friedrich Merz, viitorul cancelar, este cunoscut pentru atitudinea sa dominatoare, dar nu și pentru capacitatea de a unifica. Fost avocat și executiv la BlackRock Inc., Merz a zburat cu avionul privat, a descris refugiații ucraineni drept "turiști sociali" și, înainte de alegeri, s-a aliat cu Alternativa pentru Germania (AfD) pentru a cere o reprimare a imigrației, încălcând un tabu politic german de a coopera cu extrema dreaptă.
O coaliție între creștin-democrații lui Merz și social-democrații de centru-stânga ai lui Scholz este singura alianță posibilă între partidele tradiționale. Dacă nu își vor depăși diferențele, extrema dreaptă ar putea câștiga teren, riscând o ruptură cu restul Europei.
Criza identitară și infrastructura deficitară
Germania se confruntă cu cea mai profundă criză identitară de la al Doilea Război Mondial. Ani de politici conservatoare au dus la degradarea infrastructurii, tranziția digitală lentă și scăderea productivității. Criza energetică, declanșată de întreruperea furnizării de gaz ieftin de către Vladimir Putin, și scăderea cererii din China au afectat modelul industrial orientat spre export al țării, rezultând doi ani de contracție economică și perspective sumbre pentru 2025.
Standardele de viață în scădere alimentează renașterea naționalismului etnic. AfD a terminat pe locul al doilea la alegerile din februarie, dublându-și cota față de acum patru ani. În contrast, partidele tradiționale au văzut sprijinul combinat scăzând sub 45%. Cu centrul politic în scădere, Germania riscă să aibă guverne ineficiente, incapabile să abordeze probleme complexe, de la costurile crescânde ale pensiilor de stat la scăderea performanțelor elevilor. Dacă Germania nu găsește curând o soluție, ar putea destabiliza întreaga Europă.
Problemele nu se limitează la trenuri întârziate cronic, viteze de internet mai mici de jumătate față de SUA și dificultățile Volkswagen în a concura cu mașinile electrice chinezești. La baza problemelor țării și ceea ce le leagă este o identitate națională subdezvoltată.
Tensiunile sociale și ascensiunea naționalismului etnic
Simțul fragil de sine al Germaniei deschide ușa tendințelor xenofobe. Liderul AfD, Alice Weidel, a atacat imigranții musulmani și a descris cultura germană de comemorare a Holocaustului drept un "cult al vinovăției". În septembrie, AfD a terminat pe primul loc într-o alegere de stat în estul fost comunist, o premieră pentru un partid de extremă dreaptă de la al Doilea Război Mondial. La alegerile din februarie, și-a dublat numărul de locuri în legislativul federal.
Germania are încă o economie robustă, producând mașini, produse chimice și echipamente medicale vândute în întreaga lume. Cu resursele sale de inginerie și cercetare, există șansa de a schimba lucrurile prin crearea unui sentiment mai mare de solidaritate și valorificarea potențialului creativ vast. Dar germanii trebuie să facă ceva cu care s-au luptat în ultimele opt decenii: să îmbrățișeze schimbarea.
După cel de-Al Doilea Război Mondial, s-a pus accentul pe epurarea naziștilor și a ideologiei lor din viața civilă, politică și economică și pe poziționarea Germaniei de Vest ca un bastion al democrației și capitalismului împotriva sovieticilor. Identitatea țării a fost lăsată intenționat vagă. S-a concentrat în principal pe succesul comercial ale cărui fructe urmau să fie răspândite în societate prin intermediul unuia dintre cele mai cuprinzătoare sisteme de bunăstare din întreaga lume. Strigătul inițial de raliu a fost articulat în anii 1950 de fostul cancelar Ludwig Erhard sub numele de „Wohlstand für Alle” („Prosperitate pentru toți”). Acest etos colectiv este în contrast puternic cu cel al SUA, care acordă prioritate drepturilor și libertăților individuale.
Astăzi, contractul social al Germaniei pare rupt iremediabil. Aproape 1 din 5 trăiește la limita sărăciei, față de 1 din 7 în urmă cu două decenii. Țara se află acum printre cele mai proaste din Europa în ceea ce privește inegalitatea de bogăție. Sistemul de bunăstare, cândva sursă de mândrie națională, este un eșec costisitor. Cheltuielile sociale anuale totale s-au ridicat la peste 1 trilion de euro, echivalentul a aproximativ un sfert din produsul intern brut. Cheltuielile vor crește cu siguranță pentru a finanța pensiile și asistența medicală pentru milioane de baby boomers pensionați, necesitând contribuții mai mari din partea generațiilor mai tinere.
Răspunsul principal la controlul costurilor a fost mai multă austeritate, ceea ce înseamnă o presiune și mai tare pe cei din partea de jos - o rețetă pentru mai multă nemulțumire.
Criza locuințelor
Thomas Wasilewski este un simbol al defectelor sistemului. În 2007, după ce și-a întemeiat o familie și a lucrat pentru a ajuta tinerii cu dificultăți de învățare, s-a îmbolnăvit. Pe când avea încă 40 de ani, a fost diagnosticat cu probleme cardiace și a fost declarat inapt pentru muncă. Plățile pentru invaliditate nu sunt suficiente pentru a-și întreține familia de cinci persoane. „Un stat care îi trădează pe cei mai slabi nu reformează nimic – se prăbușește”, spune Wasilewski, care a folosit rețelele sociale și aparițiile în talk-show-uri pentru a contracara narațiunea conform căreia beneficiarii de asistență socială sunt leneși și trăiesc o viață bună în detrimentul contribuabililor muncitori.
Locuința este o sursă de tensiune subapreciată. Aproximativ 49% dintre germani își dețin casele, cel mai scăzut nivel din Uniunea Europeană, unde media este de 70%. (În SUA este de aproximativ două treimi.) Chiriașii se confruntă cu un stoc în scădere de unități la prețuri accesibile, o problemă agravată de subinvestiția în noi locuințe publice. Creșterea chiriilor în marile orașe, cum ar fi Berlin, Frankfurt și München întinde salariile, în timp ce oportunitățile de creștere a veniturilor sunt limitate, în special în sectoare precum logistica, ospitalitatea și îngrijirea medicală, unde salariile nu au ținut pasul cu inflația.
Lipsa unei scări de proprietate – care ar ajuta la compensarea durerii cauzate de statul bunăstării care se prăbușește – este o problemă autocreată. Potențialilor cumpărători de locuințe li se percepe o serie de taxe inițiale care adaugă aproximativ 10% la prețul de achiziție, creând un obstacol aproape de nedepășit pentru cei care abia se descurcă.
Germanii nemulțumiți se întorc împotriva refugiaților
Nu ar trebui să fie surprinzător că atunci când se deschide un adăpost pentru solicitanții de azil, acesta devine un paratrăsnet pentru germanii care se simt abandonați de clasa politică.
Violența și alte crime împotriva refugiaților au crescut cu 75%, până la aproape șapte pe zi, în 2023. AfD a reușit să valorifice aceste anxietăți pentru a-și spori profilul politic. Afișele sale de campanie au subliniat granițele sigure și protecția patriei. Într-o cascadorie preelectorală, agenții de partid au distribuit familiilor de imigranți bilete de avion false dus.
Timp de decenii, partidele principale au lucrat împreună pentru a forma un „paravan de protecție” care ține partidele de extremă dreapta departe de putere. Dar eforturile de a închide AfD au ca rezultat coaliții de guvernare fragile și erodează democrația germană.
Apelul lui Merz pentru relaxarea regulilor datoriei publice ca să permită cheltuieli mai mari pentru apărare și infrastructură – deși este nevoie cu disperare pentru a reactiva economia și a consolida securitatea – a stârnit controverse, în parte pentru că ignoră voința celor peste 10 milioane de alegători care au susținut AfD la alegerile de luna trecută.
