Afacerile cu care mai mulți români au dat lovitura în Germania. Au ajuns să le facă o concurență serioasă celor nemțești
După ani în care au fost angajați în construcții, agricultură sau în domeniul ospitalității, tot mai mulți dintre românii stabiliți în străinătate fac pasul către antreprenoriat și își deschid propriile afaceri.
Restaurante cu specific românesc, firme de construcții, saloane de înfrumusețare sunt doar câteva dintre afacerile pornite de ai noștri în țări ca Italia, Spania ori Germania.
Germania, țara preferată pentru afaceri românești
Germania este țara care, în ultimii ani, a convins cei mai mulți români să se mute acolo. Economia stabilă a nemților și oportunitățile de muncă, dar mai ales cele financiare, le-au dat curaj multora să își deschidă afaceri. Unele au ajuns astăzi să le facă o concurență serioasă celor nemțești.
Facem o oprire în Nurenberg, acolo unde trăiesc, potrivit datelor oficiale, 45 de mii de români. Am vizitat două dintre afacerile emblematice ale orașului, ambele deținute de români.
Intrăm într-unul dintre cele mai căutate restaurante din centrul istoric al Nurenbergului. Un loc mic, cochet, care spune povestea unei familii de români stabilite de ani buni acolo. Ne-a întâmpinat Tiberiu Dulgheriu, cel care administrează acum afacerea moștenită de la unchiul său.
O afacere de familie cap-coadă
Restaurantul este o afacere de familie cap-coadă. Tiberiu și soția lui iau comenzile, servesc la mese, iar alte rude pregătesc mâncarea.
Meniul este jumătate românesc, jumătate bavarez.
Client: „Mie îmi plac clasicii mici sau și ostropel. Doamna e cu sarmalele. Bunătățile de acasă!”
Client: „Micii. Îmi plac foarte mult! Este o mâncare naturală, nu e industrială. Pare foarte sănătoasă, e original mâncarea românească și asta îmi place foarte mult la ea!”
Rigoarea nemțească le-a oferit românilor stabilitate într-un oraș extrem de competitiv, unde turismul este dezvoltat, iar concurența în afaceri este foarte mare. Predictibilitatea costurilor, de la chirii, utilități și până la salarii, le-a permis să facă investiții calculate și să își dezvolte afacerea pe termen lung.
Povestea unui restaurant cu tradiție
Nelu Mocanu, fostul proprietar al restaurantului: „În '93 am luat primul restaurant, era în altă parte, în alt cartier al orașului. Acolo veneau 90% numai români. După aceea am prins posibilitatea de a deschide în cetate, în centrul orașului, un restaurant cu specific românesc și francon.”
Seriozitatea nemților se vede și în relația cu clienții și furnizorii. Programările sunt respectate, iar termenele de livrare sunt clare.
Tiberiu Dulgheriu, proprietarul restaurantului: „Măcelăria de la care comandăm e și ea la a doua generație. Unchiul meu a comandat cârnații de la Wolfgan senior, tatăl, și eu îi comand de la Wolfgan junior.”
Tot în Nurenberg găsim și una dintre cele mai vechi mezelării din oraș, deținută tot de români, ajunsă acum la a treia generație. Ne-a primit în fabrică Harald Hubbes, cel de-al doilea proprietar al afacerii. Sprijinit în cârje, merge mândru printre angajați. Unii dintre ei îi sunt fideli de zeci de ani.
Ioan Mogolea, angajatul mezelăriei de 30 de ani: „Era Jahann Mooser, cel mai bătrân, după aceea Harald Hubbes și acum Thomas Hubbes.”
Reporter: „Și care a fost șef mai bun?”
Ioan Mogolea, angajatul mezelăriei de 30 de ani: „Cel mai bun cred că ultimul! Că-i mai tânăr!”
Harald urmărește acum afacerea din umbră. Lucrurile merg ca pe roate, iar la cârma firmei este acum fiul său, Thomas.
Premii câștigate încă de la început
Harald Hubbes, fostul proprietar al afacerii: „Când am preluat de la socru mezelăria, a trebuit să îi arăt că și eu pot produce. Și am trimis probe în diferite expoziții. Și acolo au câștigat premii de la bun început cu medalii de aur.”
Reporter: „Fiului dumneavoastră i-ați dat vreo probă înainte să îi dați afacerea?”
Harald Hubbes, fostul proprietar al afacerii: „Nu. El de la bun început, încă din școală, el a zis: eu vreau să mă fac mezelar.”
Și așa s-a și întâmplat. Ne-a prezentat mândru producția pentru care muncește cot la cot cu angajații.
Thomas Hubbes, proprietarul afacerii: „Avem aici costiță afumată. Bucata mare. Și aici avem salam de vară. Și aici ciolan, ciolan afumat!”
Produsele lor sunt vândute acum în toată Germania, iar în pachete, pe lângă celebrii cârnați nemțești, strecoară adesea și slăninuță, jumări și salamuri românești, pe care le comandă nu doar românii, ci și familiile de nemți.
Sunt doar câteva dintre afacerile cu care românii se remarcă în străinătate. Pentru românii stabiliți în Germania, de pildă, ele nu mai sunt simple surse de venit, ci și dovezi ale faptului că au reușit să se integreze în comunitățile care i-au primit și acceptat.
Reușitele lor arată cum rigoarea nemțească și dorința de muncă specifică românilor pot merge mână în mână. Drept dovadă, unele afaceri rezistă generații întregi.
