Specialiștii avertizează: Stresul psihologic crește glicemia. Ce se întâmplă pe termen lung
În stresul provocat de o infecție crește glicemia. La fel și în stresul psihologic.
Pe termen scurt, ne ajută să ne luptăm. Dar, pe termen lung, stresul ne distruge tocmai această capacitate.
O infecție cu un virus. Ori cu o bacterie. Intră în luptă globulele albe din sânge, numite leucocite. Și au nevoie de energie. Energia e furnizat[ de zahărul din sânge. Adica de glicemie. Din aceasta cauză, în orice infecție, glicemia crește.
Luptă sau fugi. Sunt singurele două posibilități pe care le cunoaștem în fața unui pericol. Vorbim despre stresul psihologic. Și acesta crește glicemia. Pe termen lung, modificările sunt în lanț.
Dr. Antonela Burlacu, medic primar endocrinolog: "Secretindu-se în permanență cortizol, are receptori la nivel ADN-ul celular și de asta el modifică in timp metabolismul glucidic, metabolismul lipidic, dă tulburări pe tiroidă".
Stresul cronic distruge sistemul imunitar
Stresul cronic nu ne apară, ci distruge sistemul imunitar uman. Ne explică profesorul în imunologie Veronica Lazăr:
Prof. univ. dr. Veronica Lazăr, Facultatea de biologie: "Hormonii stresului sunt receptionați ca semnale și de către celulele sistemului imunitar. Până la urmă, întregul organism e o rețea de sisteme, comunică între ele. Stresul neuropsihic este imunosupresor, deci scade capacitatea de reacție a organismului".
Prima oară e afectată imunitatea de la nivel celular, dependentă de limfocitele T. Aceste celule ne apară de virusuri. Și se luptă cu eventuale celule tumorale apărute în organims.
Hormonii de stres, pe termen lung, lovesc apoi anticoprii din sânge. Șubrezirea cauzată de stresul cronic nu doare. Celulele imunitare nu sunt inervate, deci nu dor. Apar, în schimb, des, infecțiile virale. Care pot fi urmate de infecții bacteriene.
