Când ești suprasolicitat, apare un sentiment de neputință. E prea mult, deci nu pot, deci mi-e frică. Ce fac?
Aloma Odogwu: „Nu doar frică, relațiile cu ceilalți sunt afectate, nu dormiți bine pentru că rulați în cap sarcini ori expresia stresului, vă treziți obosiți, chiar dacă ați dormit 8 ore. Practic, corpul este pe pedala de accelerație fără pauză. Asta înseamnă că sistemul nervos simpatic nu este echilibrat de sistemul nervos parasimpatic. Veți simți oboseală tot timpul”.
Ce fac să nu ajung la epuizare?
Aloma Odogwu: „La epuizare, am ajuns când nu mai fac față la locul de muncă și nu mai fac față rolurilor pe care le am în familie. Ce fac concret?
• Sunt conștient de ceea ce mi se întâmplă. Asta e cel mai important.
• Iau pauze la fiecare 10 minute. Dar în pauză nu schimb un ecran cu altul, ci încerc să merg afară și să mă uit în zare până mă plictisesc.
• Vorbesc cu un coleg, relațiile deconectează sistemul nervos. Îl scot din priză.
• Respir lent pentu că e singura soluție fiziologică care mă ajută. Inspir în 3 secunde. Mențin 2 secunde și expir în 6-7 secunde. Și în acest timp pun o mână la adomen, în locul diafragmei. Fac aceste exerciții de 3-4 ori. Durează în jur de 2-3 minute.
• Cer ajutor, când am nevoie.
• Și pun limite conștient – ”acum nu pot”. Nu toate lucrurile sunt urgente și importante”.
Ce înseamnă urgent și important din punct de vedere psihic?
Aloma Odogwu: „Urgent și important pentru mine înseamnă ce am învățat în copilăria mică că e important și urgent. Aici puteți lucra cu psihogul și acesta, după ce vede definiția dumneavoastră despre urgent, poate să vă ajute să nu mai fie totul urgent. În copilăria mică, am setat în memoria implicită mecanisme de adaptare și supraviețuire. Și acestea pot fi descoperite și apoi să devină mai eficiente”.
Cum mă ajută terapia somatică?
Aloma Odogwu: „Noi lucrăm de la corp spre minte și nu invers. 80% din informații sunt rulate de corpul, care este inundat de hormoni de stres de exemplu și care are respirație superficială, bătăi mai rapide ale inimii, sete constantă.
• Din nou, ne uităm spre respirație, care e ajutorul fiziologic. Transmitem creierul să intre în modul pauză.
• Apoi ne punem picioarele pe pământ și transmitem prin nervul vag sistemului nervos că ”sunt bine, în siguranță”.
• Când simt neliniște, pot încerca taparea. Adică bat degetele pe gât, pe brațe, pe față. Încep cu fața. E o tehnică rapidă de relaxare la agitație”.
