Prea mult zahăr în sânge face ca în fluxul sanguin să existe o așa numită stare prooxidantă. Ce înseamnă și cum se tratează
Zahărul din sânge face legături spectaculaose cu grăsimile numite trigliceride. În relație intră și colesterolul. Din aceste relații apreciem riscul cardio-vascular.
Hiperglicemie. Înseamnă de la 126 în buletinul de analize, acolo unde e trecută glicemia. Vorbim de prea mult zahăr în circulație. Zaharisește tot ce trece chiar prin sânge, și, în special, colesterolul rău, numit LDL.
Acad. dr. Anca Sima, Institutul de Biopatologie Celulară: „Nu doare, nu mănâncă, nu știi. Ai aflat că ai 200 glucoză circulantă. Ce înseamnă asta? Înseamnă că o sumedenie de proteine, care circulă în plasmă, inclusiv LDL, sunt glicate, se lipește această glucoză, și le face mai reactive, devin mult mai lipicioase”.
Colesterolul prezent în mod normal în sânge, devenit lipicios sau zaharisit, va intra mai rapid în vasele numite artere, acolo unde apar plăcile de grăsime.
Prea mult zahăr în sânge face ca în fluxul sanguin să existe o așa numită stare prooxidantă. Apare cel mai periculos tip de colesterol, colesterolul oxidat. Un fel de bombă atomică.
Acad. dr. Anca Sima, Institutul de Biopatologie Celulară: „E suficient ca LDl să se oxideze, să devină mai reactiv, asta chiar înainte de a avea glucoză pe el. Ambele situații sunt foarte periculoase. Cu cât cantitatea de LDL e mai mare, cu atât mai mult se oxidează. Este interesant că, în ultimii ani, cei care sunt în amenințare de diabet, li se fac analizele și se constată că LDL e prea mult și primul tratament sunt statinele. Să scadă LDL, trebuie să scadă baza”.
Statinele sunt medicamente care blochează producția exagerată de colesterol din ficat. Înainte de aceste evenimente biologice, cresc alte grăsimi în sânge, numite trigliceride.
Acad. dr. Anca Sima, Institutul de Biopatologie Celulară: „Te îngrași și analizele sunt normale. Și zici, eu nu. După o vreme, când procesul ăsta avansează, constați că a crescut și glicemia”.
Andreea Groza: „Prima oară, înainte să crească glicemia, cresc aceste grăsimi numite trigliceride. Analizele uzuale se fac din șase în șase luni. Și nu doar cele de sânge. Pe lângă vase, rinichiul suferă în aceste condiții”.
Conf. dr. Cristina Căpușă, medic primar nefrolog: „Sângele ăsta plin de glucoză se duce în toate țesuturile și acolo produce reacții chimice, care dau naștere unor substanțe dăunătoare denumite radicali de oxigen. Acesta este un mecanism suplimentar prin care diabetul necontrolat poate să strice rinichiul”.
Examen de urină anual este recomandarea unanimă. Arată de la început eventualele suferințe funcționale ale acestor organe vitale.
Etichete: andreea groza, doctor de bine, sange, zahăr,
.webp)
