Cum să fac să fiu mai fericit? Psihologii spun că este o întrebare greșită
Cum să fac să fiu mai fericit? Cu exerciții - ne spune prof. univ. dr. Ovidiu Pânișoară, Facultatea de Psihologie și Științele educației, în interviul Doctor de bine, realizat de Andreea Groza și difuzat pe stirileprotv.ro.
Andreea Groza: Cum să fac să fiu mai fericit?
Prof. univ. dr. Ovidiu Pânișoară: În psihologie, se spune că nu trebuie să avem țelul ăsta, ci să ne bucurăm de fiecare pas. Dar ce ne încurcă? Apar gândurile cu un conținut negativ - s-ar putea să nu-mi iasă, mai bine nu încerc.
Andreea Groza: Dar prin gândurile cu un conținut negativ am evoluat ca specie.
Prof. univ. dr. Ovidiu Pânișoară: Da, 80% din conținutul gândurilor noastre are conținut negativ. Creierul uman e setat astfel să vadă pericolul. În evoluția noastră, nu am fost ajutați de fericire, ci de detectarea pericolelor. Și asta știm să facem. Dar în societatea în care trăim, nu mai sunt pericolele de la începutul dezvoltării noastre.
Andreea Groza: Ce putem să facem să ne fie mai bine?
Prof. univ. dr. Ovidiu Pânișoară: Să luptăm cu gândurile, care au conținut negativ ,nu e o idee bună. Pentru că acestea fac parte din noi, de la începutul evoluției noastre.
Important e cum le gestionăm. Nu trebuie îndepărtate, atunci am avea un război intern permanent. Ce facem atunci?
În literatura de specialitate, există mai multe metafore. Una care îmi place și mi se pare potrivită: Îți imaginezi că ești într-un port. Vin spre tine nave de război (gânduri cu un conținut negativ). Nu te lupți cu ele. Ci le lași să treacă pe lângă tine. Nu le lași să-ți conducă viața.
Și în al doilea rând, noi suntem extrem de critici cu propria persoană. Când vă uitați la propria personă, uitați-vă la ca la un prieten. Nu îi vedeți doar defectele. Ci vă vedeți prietenul.
Andreea Groza: Cum să fac să depășesc tristețea?
Prof. univ. dr. Ovidiu Pânișoară: În fiecare emoție, sunt câteva etape. Copilul ar trebui învățat să înoate cu aceste emoții, printre ele. E învățat, nu se va îneca în emoțiile lui.
1. Prima, reacția la tristețe - eu voi nega. Nu mi se întâmplă mie, nu există.
2. A doua reacție - protest și furie.
3. A treia reacție- conștientizarea și jelirea. Este extrem de important să plângi.
4. Apare frica. Simți că ai pierdut ceva.
Mai sunt două etape, pe care noi nu le învățăm la școală niciodată:
1. Iertarea, care implică toți oamenii din eveniment.
2. Și auto-iertarea.
Dacă cineva a fost rău cu mine, am recunoștința că am învățat să mă descurc într-o situație, care a fost grea pentru mine. Altfel nu învățăm lecția și o să ne lovească un eveniment negativ la fel de puternic data viitoare.
 (3).webp)
