Tatuaje cu trimitere de la medic. În ce situaţii sunt recomandate
Cicatricile rămase pe corp în urma unor arsuri, accidente sau intervenţii chirurgicale nu sunt doar o problemă estetică.
Psihicul celor care au trecut printr-un episod traumatic este extrem de fragil, cu toată munca de susţinere pe care o duc apropiaţii şi specialiştii. Una dintre soluţiile tot mai des luate în calcul de pacienţi - şi acceptate de medicii dermatologi - sunt tatuajele care maschează artistic zona afectată. Cu precauţiile necesare la pachet. Un tatuaj pe piele cicatrizată este mult mai dureros. Apoi, în România sunt încă puţini tatuatori cu portofoliu bogat în această direcţie.
Sunt oameni care duc cu mândrie, până la bătrâneţe, semnele unor mari suferinţe. Alţii se simt mutilaţi şi cauta
permanent metode să le ascundă. În acest caz, a durat ani de zile până ce urmele unei arsuri cumplite s-au preschimbat într-o inimă înconjurată de flori.
Mulţi dintre cei care au cicatrici operatorii sau rămase în urma unor accidente se întreabă dacă pot acoperi semnele traumei cu o pictură... pe piele. Răspunsul nu e deloc simplu, pentru că depinde de severitatea cicatricilor, textura, adâncime, vechime. Chiar şi culoarea contează, pentru că nici un artist foarte bun nu îţi poate garanta rezultatul sută la sută. Şi ajungem la cel mai important factor: să nu te laşi decât pe mâna unui tatuator cu experienţă în asemenea cazuri.
Primul indicator e timpul. Costi Azoiţei, artist tatuator: “Cei din Colectiv, de exemplu... cred că nici acum, la atâta timp, nu m-aş băga să acopăr cicatricile. La o cicatrice normală, după o operaţie, la un an de zile e de ajuns. Asta e un accident de maşină... au făcut doctorii o greşeală după operaţie, nu-i mai creştea osul. Aici mai sus deja are un leu. I s-a acoperit foarte frumos. Am pacienţi care au fost trimişi direct de medici- "du-te şi tatuează-te! Punct" Pentru că e mult mai simplu, noi degeaba te tatuăm că nu reuşeşti să scapi de cheloid.”
Adrian Roşu: „O dată, de două ori pe lună sigur am câte un caz de genul ăsta. Trebuie să ai acceptul unui doctor, eu îl cer. Eu nu sunt doctor, n-am pregătirea necesară. Nu poţi să rişti.”
Medicii dermatologi sunt, şi în România, tot mai deschişi acestei soluţii. Mai ales când nici măcar chirurgia estetică nu poate oferi variante mulţumitoare pacienţilor care vor să scape de traumă mutilării. Tatuajele nu sunt indicate, pe o zonă care a fost iradiată - de pildă într-un tratament oncologic. În această situaţie, cicatricea rămâne instabilă mulţi ani. Desenul poate fi agresiv şi face supravegherea mai dificilă.
Dr. Luminiţa Marinescu, medic dermatolog: „Pe cicatrice poate să se întâmple un granulom sau să se accentueze aspectul de cicatrice ridicată, groasă, cheloidiana. Dar în cicatricile simple, la o persoană care cicatrizează normal, tatuajul nu schimba calitatea pielii. Şi, dacă îi aduce un plus de confort pacientului, nu văd de ce nu.”
Probabil că n-am fi departe de adevăr dacă spunem că aici se îmbină o formă de arta cu terapia unor anxietăţi care rămân şi în suflet, nu doar pe piele, după un episod dramatic. Dar tot tatuajele pot înlătura şi complexe vechi- dezvoltate, în unele cazuri, chiar din copilărie. Hemangioamele, care tumori benigne, prezente la naştere sau apărute în primele săptămâni de viaţă, pot fi acoperite cu succes, chiar dacă au suprafaţă mare.
E crucial să reţineţi că, mai ales în această situaţie, să alegeţi un salon clandestin înseamnă să vă asumaţi un risc uriaş. Teoretic, un cabinet certificat e controlat la sânge, astfel încât toate condiţiile de sterilitate şi siguranţa să fie respectate. Şi pentru că un proiect ca acestea e mai complex decât un tatuaj comun, tatuatorul vă va chema la monitorizare câteva luni.
