Proaspetii parinti nu trebuie sa-si neglijeze relatia de cuplu. "Daca cuplul nu merge, nu exista familie"
In cartea eternelori ciocniri de cuplu, un capitol special ii este dedicat intrusului cu numarul trei. Copilul. A venit pe lume, desaga cu probleme se umple.
Ce se intampla cu proaspetii parinti din perspectiva unei relatii? A lor, mai precis. Primul copil, prima incercare pentru cuplu. Initial, se pleaca de la epuizarea fizica - mai exact, noptile nedormite. Lipsa somnului, indiferent de personalitatea celor doi parteneri, duce la irascibilitate si agresivitate. Iar acestia se trezesc, fara sa aiba vreo vina, intr-o situatie paradoxala.
Jeni Chiriac, psiholog: "El era obisnuit sa aiba cota parte, sa aiba nevoie de acea atentie si afectiune dintr-o data de trezeste pe zero si cu o droaie de reprosuri, de exemplu, eu sunt mama si nu pot sa fiu nimic altceva. In acelasi timp si tatal poate sa aiba o problema in a ramane blocat doar in rolul de tata raportandu-se la femeia din casa doar ca mama. Si iarasi nu au viata in afara vietii de familie parentala."
Avem si o asa-zisa rezolvare a acestei situatii, spun psihologii.
Jeni Chiriac, psiholog: "Multi dintre noi recurgem la reteta eterna - al doilea copil ceea ce inseamna o mare problema, ca sa rezolvam prima problema."
Calea este descrisa in toate manualele de specialitate. Si este foarte la indemana.
Esther Perel, psiholog: "Pe lunga lista a ceea ce un copil are intr-adevar nevoie sunt parintii lui care trebuie sa mentina intre ei o relatie erotica. Asta inseamna cuplu. Daca acest cuplu nu merge, nu exista familie!"
Pe masura ce copilul creste, psihologi recomanda sa va imbratisati si sa nu va feriti de gesturi tandre in fata lui. Cel mic trebuie sa fie constient ca mama si tata formeaza un cuplu.
Sincron Perel, psiholog: "Daca iti imbratisezi doar copilul, nu si partenerul de viata, ii spui copilui tau, inconstient, am nevoie de tine sa ai grija de mine intr-un mod in care partenerul meu nu e in stare. Si acesta e un mesaj pentru copil, ei dezvolta o responsabilitate fara de ambii parintii."
Situatie deloc favorabila. Rolul copilului nu este de negociator si nici nu poate fi transformat in refugiu emotional.
Bogdana Bursuc, psiholog: "Noi pe copil trebuie sa il plasam tot timpul la locul lui si sa nu-l lasam sa preia rolulri si responsabilitati care nu ii apartin, si sa nu-i dam roluri si responsabilitati care nu-i apartin."
Manualele de psihiatrie, de data acesta, spun ca parteneriatul parinte-copil ii formeaza juniorului sentimente puternice si irecuperabile de vina. Si ii scad dramatic sansele de a forma, la randul lui, la varsta adulta, un cuplu pe termen lung.
