De ce nu trebuie sa va obligati copilul sa manance tot din farfurie. Acest aspect poate avea impact asupra vietii de adult
''Termina tot din farfurie!'', ''doar atat ai mancat azi?''. Sunt mesaje frecvente pentru cei mici pe care le perpetuam insintinctiv.
Atata doar ca astfel de reactii stabilesc comportmente pentru toata viata. Iar acestea nu vor fi in interesul viitorul adult.
Adina Dumitrescu, psiholog: "Mananca si carnea din ciorba, termina toate legumele. S-ar putea sa fie de fapt nevoile noastre proiectate pe ei, noi ne simtim impliniti. Nu facem decat sa aducem frustrare in timpul mesei si copilul sa aiba o relatie deficitara cu mancarea. Sa incepa sa manance chestii pe furis. Indicat este sa fim langa el si sa-i oferim informartiile despre alimente, dar sa-l lasam sa aiba initiativa."
Si nu-l indopati! Indoparea e cel mai grav comportament alimentar al rasei umane. In educatia celor mici, asta inseamna hrana pusa permanent la dispozitie.
Doctor, Carmen Stamate, medic primar pediatru: "Copilul trebuie sa stie ca trebuie sa se aseze la masa. Mananca, ok, nu - masa urmatoare. Atat timp cat copilul este sanatos i se va face foame, va cere mancare."
Nu vrea sa manance ce i-ati pus in farfurie? Nu ii dati altceva in schimb decat la masa urmatoare. Adica peste cel putin 4 ore!
Nu vrea sa manance o zi intreaga? Lasati-l in pace si puneti-i la dispozitie doar apa. Nu pateste nimic! Fiecare om are, in ficat, rezerve de glicogen pentru 40 de ore. Pot fi utilizate, fara probleme, in absenta alimentelor.
Periculoasa nu este, asadar, foamea. Periculos este comportamentul diametral opus. Sa va plimbati dupa cel mic cu mancare in mana. Si sa-i impuneti sa manance tot din farfurie.
Doctor, Antonela Burlacu, medic primar endocrinolog: "Indoparea copiilor intre mese face: 1 - sa creeze o repulsie a copilului fata de actul alimentarii si 2 - sa deregleze acel comportament alimentar despre care, repet, se formeaza in primii de 2 ani de viata si copilul ramane cu o imagine deformata asupra senzatiei de foame si statietate."
Reglajul foame/satietate e facut de tot sistemul neuro-endocrin. De aici si legatura cu disfunctiile alimentare din copilarie si adolescenta. Cei mici cresc datorita hormonilor de crestere si a calitatii alimentelor. Nicidecum cantitatii.
