Ce riscăm dacă mâncăm prea multe proteine. Apa şi mişcarea pot rezolva problema
Ficatul taie orice proteină animală din hrană. Produsul final este reprezentat de acidul uric din sânge. Supra-productia de acid uric nu e, iniţial, o boală propriu zisa, ci un factor de risc metabolic.
După consumul de proteine din carne ouă, brânzeturi rezultă deşeuri pe care organismul le elimina din sânge în urină. Cele mai importante sunt: acidul uric, creatinina şi ureea. Aceste substanţe se găsesc în mod normal, în sânge, în concentraţii mici. Dar ele devin otrăvitoare pentru organism dacă depăşesc un anumit nivel de concentraţie.
O omletă dimineaţă cu şuncă şi brânză, un grătar la prânz şi un peşte. Tocmai v-aţi depăşit cu 90% necesarul zilnic de proteine de origina animală. Dacă aţi făcut excese, beţi apă. Şi mai e un mecanism reglator:
Dr. Antonela Burlacu Medic primar endocrinolog: „În timpul efortului fizic, cantitatea de protene scade şi ea. Cantitatea de apă eliminată prin rinichi scade, iar cantitatea de proteină din urina creşte”.
Aşadar mişcarea reglează … excesele. Supra-producţia de acid uric nu e, iniţial, o boală propriu zisa, ci un factor de risc metabolic:
Dacă în sumarul de urină e specificat că aveţi proteine în exces, mergeţi la medic. Ureea este de asemenea produsul descompunerii proteinelor din hrană. Sediul principal de formare este ficatulul. Ureea din sânge arată gradul de hidratare al organismului.
Creatinina este o altă analiza care descrie funcţia renală. Dacă observaţi valori normale ale creatininei în buletinul de analiza, dar la limita superioară, discutaţi cu un medic specialist. Înseamnă că pierdeţi celule funcţionale ale rinichiului.
Din nou, mergeţi la specialist dacă valoarea creatininei este la limita superioară. Acesta vă calculează ulterior aşa numitul clearance la creatinină. Este modul prin care se măsoară exact activitatea renală. Astfel se poate stabili insuficienţă renală.
