Sprijin pentru copiii orfani. Cum sunt ajutați să își găsească locuință și serviciu
Imagini din leagănele comuniste, în care copiii orfani erau schinghiuti și înfometați, sunt un episod dureros pentru cei care și le aduc aminte. 200.000 de suflete chinuite au părăsit de atunci casele oferite de stat.
Însă, în loc au venit generații noi care se adaptează și acum cu greutate vieții "de afară" când împlinesc 18 ani. Legi recente îi ajuta să-și găsească slujbe și locuințe, dar odată ieșiți din grija statului foarte puțini își continuă studiile. Multe fete devin mame devreme și unele își abandonează la rândul lor copiii.
Un tânăr de 22 de ani trăiește în "casa pentru orfani", de când se știe...
Pavel Fieraru: De mult timp, de când s-a întâmplat cu cearta în familie. Cu cearta, scandalul de la băutură... Am ajuns aicea la cămin și de aici mi-am făcut viață. Dar nu mai stau mult.
Un asistent social l-a ajutat să-și facă un dosar la primărie. Legea îi oferă prioritate la o locuință socială. E drept, a trebuit să aștepte. Asemenea case devin disponibile când cetățenii fără moștenitori, dar cu proprietăți, se sting, iar bunurile intră în proprietatea statului.
În sistemul de protecție sunt peste 50.000 de copii. Vârsta medie la care cei instituționalizați părăsesc sistemul este 19 ani și jumătate.
O diferență uriașă față de cei care au familii și care zboară din cuibul părinților la 28 de ani. Anul trecut au fost implementate mai multe măsuri care să-i ajute pe cei care vor să-și croiască singuri un drum.
O indemnizație lunară de 2.000 de lei, care va fi majorată la 2.400 de lei, dar și sprijin în a găsi o locuință și un loc de muncă.
Din nefericire, un studiu SOS Satele Copiilor arată că o treime dintre cei care pleacă de sub aripa statului nu au unde sta măcar cu chirie. Și 66% nu au o slujbă. Depinde, de fapt, de cât de bine își fac treaba funcționarii de la Protecția copilului, care au pârghii să-i plaseze măcar ca ospătari, bucătari, mecanici și meșteri.
Mihaela Ungureanu, director DGASPC 3: Avem parteneriate cu angajatori. Asigură efectiv un suport la locul de muncă, astfel încât tinerii să prindă rădăcini. Au și beneficii stabilite conform legii.
Cert e că putini ajung la facultate. Ovidiu e un exemplu rar. A făcut Sociologia și s-a angajat chiar la Protecția Copilului. Lăsat în maternitate la naștere, crede că șansa lui a fost detașarea.
Ovidiu Preda: Îmi vedeam de treaba mea, nu intram în altercații sau bătăi cu alți colegi. Sistemul era de așa natură încât aveai zeci de copii, fiecare cu problemele lui, în același loc. Inevitabil mai ieșeau și scântei.
În prezent, doar 6.000 de copii mai stau în centre mari de plasament. De acolo provin, însă, și cele mai multe probleme, precum sarcinile la orfane minore.
Jumătate din fetele care au crescut din sistem au născut înainte de 20 de ani. 11% dintre ele nu locuiesc împreună cu copiii lor. 5% dintre acești prunci ajung, la rândul lor, abandonați.
Etichete: locuri de munca, orfani, protectia copilului,
