Româncă din China, despre epidemia de coronavirus: "E panică. Am un rucsac plin de măşti"
Inevitabilul s-a produs! Virusul care înspăimântă omenirea a fost confirmat pentru prima dată în Europa. Este vorba despre trei cazuri apărute în Franţa.
În total, 11 ţări au anunţat cazuri de îmbolnăvire, iar numărul deceselor a ajuns la 41, deocamdată toate în China unde sunt şi 230 de oameni în stare critică.
Situaţia este cu atât mai alarmantă cu cât în oraşul Wuhan de unde a pornit nebunia, stocul de produse medicale este limitat.
Un semn rău stă şi în faptul că autorităţile chineze vor să facă în timp record două spitale destinate exclusiv celor infectaţi. Statele Unite, Franţa şi Rusia plănuiesc să-şi extragă cetăţenii din epicentrul epidemiei.
În Wuhan, punctul zero al epidemiei, spaima şi frustrarea cresc de la ora la oră. Gările sunt păzite de soldați cu arme automate, iar responsabilii spun că rezervele de măşti şi medicamente sunt pe terminate.
Printre victimele coronavirusului se numără şi unul dintre doctorii care i-au tratat pe primii pacienţi infectaţi.
În tot acest timp 450 de medici şi asistente din Armata Populară de Eliberare au ajuns cu avionul în Wuhan ca să se alăture echipelor locale, cu totul depăşite de situaţie.
Pe reţelele de socializare circulă scene disperate. Spitalele sunt luate cu asalt, aşa că posibili purtători ai virusului stau cu orele umăr la umăr cu alte sute de oameni care aşteaptă să le vină rândul în camera de gardă. În imagini se văd corturi rudimentare ridicate în parcările spitalelor pentru a putea primi surplusul de pacienţi.
O româncă, stabilită de câţiva ani în China, tocmai îşi vizitează familia din Gorj, profitând de zilele libere cu ocazia Anului Nou Chinezesc. Jurnalista Ioana Gomoi povesteşte cum este trăită criza în Beijing, departe de zona focarului.
Ioana Gomoi: "Foarte multe măşti de la soldaţi. Soldaţii nu au voie să poarte mască în public. În momentul în care am văzut soldaţii cu mască, am conştientizat că se întâmplă ceva, e treabă serioasă şi trebuie să o luăm în serios. Cât de cât, e panică, evident că e panică. Am un rucsac plin de măşti, ni s-au dat măşti la muncă.
Între timp, autorităţile au extins carantina în cel puţin 12 localităţi din jurul oraşului Wuhan. Între zecile de milioane de oameni afectaţi de restricţii se numără şi occidentali.
Un profesor american, blocat şi el în Wuhan, recunoaşte că îl cam înfricoşează confuzia legată de durata măsurilor de carantină.
George Goodwin, profesor american: "Eu unul am ceva provizii să mă descurc o vreme. Dar unele rezerve se vor termina probabil în 4-5 zile. Am destul orez cât să mănânc numai orez în următoarele 2 luni. Dar, vă daţi seama că asta nu e de dorit. Problemă mare acum e că transportul public este îngheţat în oraş. Aşa că, şi dacă magazinele ar fi reaprovizionate, ar fi greu să ajungi la ele."
Unii experţi sunt de părere că virusul va fi extrem de greu de stăpânit dacă se transmite înainte ca bolnavii să manifeste primele simptome. Este unul dintre motivele pentru care carantina instituită în centrul Chinei s-ar putea să nu aibă efectul scontat.
Pe de altă parte, Franţa a confirmat oficial că virusul a fost depistat în cazul unor persoane sosite recent din Wuhan. Pacienţii sunt internaţi în izolare, în Paris şi Bordeaux. Numărul cazurilor e posibil să crească rapid.
Agnes Buzyn, ministrul francez al Sănătăţii: "Sunt multe puncte diferite de intrare în ţară când te întorci din China. Există vreo 60 de variante de conexiune. Călătorilor care se întorc în pariş li se spune ce au de făcut în caz de febră, dar nu avem control asupra celor care aterizează de pildă în Bruxelles şi apoi intră în ţară cu trenul ori maşina. În lumea de azi, e foarte greu să închizi graniţele. De fapt e chiar imposibil."
Au apărut primele cazuri de îmbolnăvire şi în Australia, iar în Statele Unite s-au înmulţit. De altfel, un senator republican cere insistent instituirea de restricţii de călătorie între Statele Unite şi China. Însă, cel puţin deocamdată, preşedintele Trump s-a mărginit să laude eforturile şi transparenţă de care dă dovadă puterea de la Beijing.
