Acum 30 de ani era ieftin si usor de gasit, azi e o raritate. De unde e adus de fapt pestele din restaurantele romanesti
Producatorii de peste, dar si bucatarii si proprietarii de restaurante care vor sa puna in meniu crustacee crescute la noi sau specii de captura nu sunt in apele lor.
87% din pestele pe care il consuma romanii este de import. Nu mai avem pescadoare si cherhanale mari, si-n plus este complicat sa cumperi cateva kilograme de calcan, midii, sau guvizi de la fiecare pescar, cat sa ajunga pentru cateva zile intr-un restaurant.
Acum 3 decenii, pestele romanesc era ieftin, usor de gasit si gata sa prinda in clesti concurenta din alte mari si tari. In prezent, cam aceasta ar fi dinamica industriei pestelui- producatorii si furnizorii interni sunt in echilibru fragil si la un pas de a plonja spre un final nedorit. Iubitorii de peste au scurtat progresiv lista localurilor care nu pescuiesc materia prima din congelatoarele importatorilor.
Racii si crapii din baltile proprii sunt de ajuns sa sustina un mic restaurant. In Bucuresti sunt peste 90 de restaurante care se promoveaza ca avand specific pescaresc. Multe folosesc inaintea brandului termenul cherhana, desi acesta defineste locul in care se aduna pescarii, ca sa-si sorteze, sa depoziteze si sa prepare pestele proaspat prins. Ceea ce nu stiti cand cereti bucatarului "peste de-al nostru" e cat de greu este pentru administrator sa se aprovizioneze, in flux continuu, cu specii aparent banale- midii, rapane, guvizi si calcan.
Pana la urma, ce gasim in Capitala e oricum mai mult decat pot pune in meniu restaurantele plutitoare din Galati, care aduc totul de la Tulcea.
"La Galati aici nu mai e nimic. Nicio piata de desfacere, mai ales cu peste proaspat", sune Cristian Baltatescu, adminitratorul unui restaurant.
Asadar, atata vreme cat nu intelegem ca romanii cauta si diversitatea propusa de importator, dar si pestii pe care ii stiu din copilarie, viitorul ramane in coada de peste.
