Ministerul Educatiei se incapataneaza sa produca someri cu diplome. Solutia firmelor straine care au nevoie de specialisti

Dar lucrurile se schimba incet-incet: in cateva scoli profesionale finantate de investitori straini, copii pe care profesorii nu dadeau nici doi bani devin tehnicieni calificati seriosi si eficienti. Investitorii straini si copiii care au ales sa invete o meserie ne dau o lectie de viata: meseria are din nou valoare, iar muncitorul nu mai e proletarul trist in halat si plin de ulei, ci un om demn care daca vrea isi poate continua studile.

Sistemul e schiop si corupt. Profesorul vine cu sila la scoala, Se complace in mediocritate, pe principiul ca, oricum, elevul nu-i bun de nimic. Zeci de mii de liceeni nu-si mai dau bacul, convinsi n-au nicio sansa. Iar in cazul celor care indraznesc sa dea examenul vietii, de multe ori, banii de meditatii se duc pe pa sambetei, fiindca o treime, daca nu jumatate dintre candidati il pica.

Institutul National de Statistica ne avertiza in 2015 ca in Romania, din cele 2,3 milioane de tineri intre 15 si 25 de ani, 400.000 nu fac nimic: nu studiaza nimic si nici nu lucreaza. Adultii se grabesc sa-i eticheteze drept nevolnici, incapabili, lenesi. La Fagaras, 5 fabricute franceze cauta sa angajeze oameni calificati si nu gasesc. Se plang ca universitatile sunt fabrici de diplome, care nu produc absolventii de care are nevoie piata, si ca lipseste scoala profesionala.

Scoala profesionala a desfiintat-o statul in 2009, pentru ca oricum devenise o batjocura: fara contact cu realitatea din industria care renastea datorita investitorilor straini, copii se plictiseau in banci, admirand aparatura de epoca - de prin anii 70, mostenita din fabricile comuniste. Au ramas liceele tehnice - ca o ultima alegere, pentru cei care abia reusesc sa treaca clasa a VIII-a. Aceeasi Marie, cu alta palarie.

Marian a facut un astfel de liceu, la clasa de telecomunicatii. . Apoi a devenit consilier juridic dar si-a gasit pana la urma de lucru in Fagaras, la unica firma care l-a acceptat fara experienta: o fabrica fraceza care lucreaza cu mase plastice. Azi e sef in fabrica - nu datorita scolii, ci prin indulgenta francezilor care au cheltuit bani si timp ca sa-l instruiasca la locul de munca. Totusi, societatea romaneasca l-a invatat pe omul nostru ca nu-I de lepadat nici diploma: “poate pe viitor, un post de parlamentar la batranete, ca asa se face”.

Disperati ca nu mai au pe cine angaja, investitorii straini au cerut ajutor ambasadelor sa lamureasca expertii din sistemul educatiei ca isi bat joc de noua generatie. Problema nu a fost insa rezolvata. In 2012 abia, au reusit fabricile sa construiasca mici punti peste prapastia dintre cererea de pe piata muncii si oferta cu desavarsire necalificata.

La Brasov, un grup de firme nemtesti, a convins primaria sa renoveze o scoala parasita, cu geamurile sparte si s-o transforme in scoala profesionala. Firmele au platit tot echipamentul: de la touchscreen-ul care inlocuieste tabla, la masinaria de strunjire cu comanda numerica pana la desktop-uri, software, trusele personale si bocancii de protectie ai elevilor. Mai era nevoie doar de curricula, carti si profesori cu har. Cu profesorii a fost simplu si dur: managerii companiilor care au investit au avut libertatea sa aleaga.

Nea Cirimbei s-a adaptat urgent la noile cerinte, desi preda aici din era comunista iar salariul nu e ca-n Germania. “La noi nu e cu conspectatul, noi avem pentru fiecare piesa un plan de lucru si un plan de verificare. La noi nu se mai trage chiulul”. Profesori si maistri au fost la reciclare in Germania. Cu aparatura de ultima generatie si profesori alesi pe spranceana, s-au apucat de educatie profesionala in Romania. Ministerul trebuia doar sa-si faca treaba cu manuale si o curricula pentru calificarile in care se pregatesc copiii: operatori de masini cu comanda numerica, sculeri matriteri, sudori, electromecanici, confectioneri din piele. Specialistii din birouri, fara contact cu realitatea din fabrici, n-au facut nicio curricula.

In Germania, la scoala profesionala nu e nevoie de profesor de geografie, nici de literatura, nici de istorie sau sport. La nemti, gimnaziul ofera o cultura generala suficienta. Nici profesorul de matematica asa cum il stim noi nu exista la profesionala din Vest:

Inspectorul sef pe judet stie ca asa stau lucrurile. Si ministrul Educatiei stie. Dar adevarul e ca modificarea curiculei in invatamantul profesional ar insemna concedierea multor profesori.

Unii tineri invata meserii care nici nu exista in nomenclatorul romanesc, dar sunt cautate - operator mase plasice, de exemplu. Specialistii din ministerul Educatiei sunt de-a dreptul depasiti si folosesc informatii din anii ’70.

La Fagaras, s-a infiintat scoala profesionala franceza, investitorii au adus utilaje in ateliere. Acum, n-are cine sa plateasca facturile la electricitate daca scoala pune in functiune utilajele. Nici manuale de specialitate nu exista, la Brasov, au facut rost din Germania.

Si in timp ce specialistii din educatie fac comitete si comitii, deplasari prin strainataturi si proiecte de lege pe care sa le schimbe la anul, firmele fac ele treaba ministerului: la scoala profesionala hulita si desfiintata e azi concurenta, fiindca absolventii au serviciu asigurat.

Au pornit in 2012 cu 4 clase, azi sunt 9 clase de a IX-a. Laura e boboc, face practica la Ina Schaffler, un concern german care produce componente pentru industria eoliana, constructoare de masini si auto. Primul pas - lacatuserie de baza: a dat interviu la admitere, cu cineva din fabrica. Recunoaste ca i-a fost greu sa aleaga fiindca profesorii cand auzeau de profesionala “cam strambau”.

Primesti nota pe produsul finit. Si in functie de nota pastrezi sau pierzi bursa de 400 de lei pe luna. Si sansa la angajare scade, desi nevoia de oameni e mare, firma nu te angajeaza daca nu esti bun si ambitios. Iar abonamentul de autobuz se taie de la prima absenta. Firma le asigura invataceilor pranzul. Cantina fabricii face concurenta restaurantului de la Parlament, iar elevii mananca alaturi de tutori, muncitori, directori, ingineri si maistri.

Copii pe care profesorii nu dadeau doi bani au devenit seriosi si constiinciosi. De pilda, Cristi, care sta la camin, pe banii fabricii. La fel a stat si Ticuta, care a venit de la Botosani. Terminase un an de liceu cand si-a dat seama ca singura perspectiva de acolo, era sa plece la cules de capsuni prin Portugalia. Aici e angajat pe perioada nedeterminata si se pregateste sa-si dea Bac-ul, e in ultimul an de seral

Diana ar fi putut allege liceul in Botosani - industrie textile, dar chiria costa. Aici sta gratis la camin, si dupa absolvire se poate angaja. La interviul de admitere a trebuit sa convinga comisia ca merita un loc la profesionala. Acum tot mai multi copii de la sat, care nu-si permit luxul unui liceu slab si fara perspectiva, merg la profesionala.

Dealtfel, tinerii nu sunt obligati sa se angajeze la firma care le-a finantat de fapt studiile. Iar posibilitatea de a merge mai departe, nu e o utopie. Aceasta fabrica de langa Brasov, care construieste cele mai sophisticate echipamente de bord pentru BMW, Rolls Royce si Mini, e condusa de un absolvent de profesioanala: Matthias Katzenberger, care spune ca “nu e o rusine. Rusine e daca nu inveti nimic in Germania”.

Investitorii straini care au fortat practic Ministerul Educatiei sa reinfiinteze scolile profesionale si care au investit in ateliere scolare si in burse nu inteleg dispretul romanilor pentru scoala profesionala. Acum, Ministerul Educatiei vine cu un alt proiect de lege care sa reglementeze invatamantul profesionala: noua schimbarea e ca elevii vor putea sa obtina mai mult grade de calificare, si ca vor putea studia tehnica maximum 9 ani,fara sa-si dea neaparat bacalaureatul.

Nicio schimbare in curricula, adica in ce trebuie sa invete viitorii muncitori calificati si tehnicieni: ei vor face in continuare literature, geografie, istorie, religie: o programa prea incarcata si inutila - spun viitorii angajatori. Asadar, functionarii din minister lucreaza din nou sa descurce itele invatamantului profesional, pe care ei insisi le-au incurcat atat de tare incat nimeni nu mai stie ce la ce foloseste. Iar industria are urgenta nevoie de muncitori calificati.

Deocamdata, fabricile sunt cele care pun fortele in miscare si incearca sa salveze educatia profesionala. De pilda, cu insistente prin ambasada, Airbus Helicopters de la Ghimbav porneste la toamna un parteneriat cu un colegiu tehnic din Brasov: va fi o singura clasa, care pregateste tehnicieni in aviatie.

Astazi, doar 115 firme acorda burse elevilor care invata o meserie. Sunt putin peste 1.800 de tineri in toata tara. Au la absolvire si un loc de munca asigurat, cu salariu de debutant 1.500 de lei. In atelierele finantate de investitori, ucenicii isi schimba mentalitatea, aici vad si simt ca scoala nu mai e in zadar. Capata incredere in propriile forte si viseaza la o cariera in industrie, insa sunt foarte putini fata de cererea uriasa de pe piata. Si e momentul ca si autoritatile sa constientizeze ca fara mana de lucru calificata economia romaneasca se duce de rapa.