Fragmente din mesajele Regelui, transmise din exil poporului român. „Stați uniți într-un gând și într-o simțire”

În ziua de 30 decembrie 1947, Regele Mihai a fost forțat să abdice, urmând perioada unui chinuitor exil, unde Regele Mihai nu a uitat să fie român, insuflându-le celor cinci fete ale sale iubirea și devotamentul față de țară.

Regele Mihai se afla la Peleș, atunci când a fost chemat de către Petru Groza. Regele a  mărturisit că avea impresia că urmează să vorbească despre nunta sa, dar în realitate a fost amenințat și obligat să abdice, spunându-i că reprezintă o „pierdică în democratizarea României”:

La 26 de ani, Regele împreună cu Regina Elena sunt alungați din țară și urmează să-și petreacă o lungă perioadă din viață  în exil.

Chiar în perioada în care a fost departe de țară, Regele nu a uitat de poporul său, care se lupta să supraviețuiască regimului comunist.

În ciuda fricii față de represaliile comuniste, românii îndrăzneau să asculte „presa libera”, precum Vocea Americii sau Europa Liberă. Din mărturiile vremii, oamenii  ascultau în surdină, cu ușile și ferestrele căptușite de perne pentru a se asigura că nimeni nu îi aude. Dacă erau prinși, atunci erau pe loc arestați de Securitate.

În ciuda represaliilor comuniste, vocea Regelui Mihai I al României continua să se audă la postul de Radio Europa Liberă. Regele nu rata ocazia să-i fie alături poporului său și le transmitea gândurile sale prin intermediul mesajelor de Crăciun sau de Anul Nou. Din mesajele sale se poate deduce suferința pe care Regele o simțea în exil, dar și iubirea sa față de popor.

Cuvintele sale nu erau simple urări, ci un set de încurajări pentru românii care aveau zilnic de înfruntat un regim comunist ostil.

Mesajul de Anul Nou al Majestății Sale Regele Mihai I către poporul român, 1959

„Români! Istoria neamului românesc este un lung şir de suferinţe; iar chinurile de azi sunt, desigur, cele mai grele. Dar şi acestea vor trece, şi poporul român, scăpat pe veci de jugul robiei, va putea să-şi trăiască viaţa după firea şi nădejdile sale, cu omenia sa de totdeauna şi cu neclintita lui credinţă în Dumnezeu.

Români! Se împlinesc 100 de ani de când s-a făcut prima unire a Ţărilor Române. Fără oşti şi fără putere mare, românii au făcut Unirea, călăuziţi de iubirea de neam şi de pământul strămoşesc. Prieteni puternici au ajutat, desigur, dar românii au înţeles că cel mai mare sprijin îl pot afla în unire frăţească şi în strădanii comune, stăruind în nădejdile lor cu acelaşi gând şi cu acelaşi suflet. Și astăzi, prieteni puternici vor ajuta neamul nostru, când va veni clipa așteptată, și care nu este departe. Dar și acum, ca și altădată, puterea neamului românesc stă în unirea tuturor Românilor. Stați uniți cu toții într-un gând și într-o simțire! Ajutați-vă, frățește, unul pe altul. Purtați de grijă copiilor, luându-vă de la gură pentru a le da lor și încălziți-i la sufletul vostru, creștinește și românește!

Români! Păstrat cu sânge și cu lacrimi amare, pâmântul nostru roditor și darnic, a fost primitor și pentru străinii de omenie, pe care soarta i-a adus la noi. Dar, de-a lungul istoriei neamului românesc se arată, clar, că pământul nostru n-a ținut și nu ține, niciodată străini vrăjmași. Niciodată! Împărații, viclene și lacome, au venit de multe ori și au plecat întotdeauna, pentru că vrăjmășia nu este plăcută lui Dumnezeu. Iar poporul românesc a stat neclintit în nădejdile sale, păstrându-și neamul, limba și credința.

Români! Zorile liberății se arată. Stăpânirea cu sila se va nărui sub ochii noștrii, fiindcă lumea nu poate dănui decât în omenie și dreptate. Neamurile subjucate vor putea, în curând, să trăiască în libertate, după mintea, sufletul și hărnicia lor. Iar neamul românesc, care nu uită niciodată, dar iată totdeauna!, își va înnoda, de unde s-a rupt, firul istoriei sale, și-și va continua viața sa cu sportită omenie și cu smerită recunoștință către Dumnezeu.

Români! Împreună cu Regina şi cu iubita mea Mamă suntem, cu tot sufletul, alături de voi, în suferinţele prin care treceţi, şi suntem mândri de statornica voastră bărbăţie, cunoscută şi recunoscută, azi, de o lume întreagă. Trăiască neamul românesc! Trăiască România!''

Mesajul de Anul Nou al Majestății Sale Regele Mihai I către poporul român, 1961

„Români! Tot de departe vă vorbesc și acum, dar cu aceeași dragoste de Neam și cu adâncă înțelegere a suferințelor voastre crunte, cunoscute azi de o lume întreagă. Români! În trecutul său, neamul românesc a avut parte de multe și grele sufeințe, dar și de mai grele de când imperiul moscovit s-a apropiat de pământul nostru strămoșesc? Românii, însă, au durat mai departe, întărindu-se și mai mult în credințele și datinile păstrate din bătrâni. Fiindcă suferință înalță întotdeauna pe cel asuprit. Români!! Azi, sub stăpânirea ruso-comunistă, plugarii și lucrătorii români muncesc pentru stăpânii de la Moscova, tinerii sunt la oaste în straie rusești, copiii învață limba musălească și cărturarii au a se pleca sub povara pretinsi atotștiințe a mai-marilor ruso-comunismului vrăjmaș.”

Mesajul de Crăciun din anul Revoluției Românilor, 1989, are o valoare simbolică și se îndreaptă către tânăra generație de români.

''În vâltoarea prin care trecem, cu veşti când minunate, când înspăimântătoare, gândul mă duce la voi toţi, dragii mei compatrioţi. Voi înfruntaţi bestiale violenţe, dar prin aceasta pregătiţi viitorul liber şi democratic al patriei noastre. Gândul mă duce mai cu seamă la cei tineri. Din avântul vostru, al tinerilor, a pornit lupta pentru descătuşarea neamului, cătuşe pe care tiranii le credeau pe veci. Prin voi, cu voi şi pentru voi, ţara noastră va fi din nou liberă, din nou democratică, din nou respectată în lume (...) Deviza noastră: "Nihil sine Deo", nimic fără Dumnezeu, să ne călăuzească pe toţi! Dumnezeu să vă binecuvânteze! În această zi de Crăciun, acest nou început, voi sunteţi inspiraţia întregii lumi prin lupta voastră contra unei tiranii monstruoase. Sunt cu voi cum am fost totdeauna, chiar când nu m-aţi putut auzi, ca să vă ajut cu toată puterea mea. Trăiască România liberă! România pe care o făuriţi!''

Fragmentele au fost preluate din cartea Scara Leilor, Doina Uricariu

Seymour Hersh, jurnalist castigator al premiului Pulitzer

Seymour Hersh, jurnalist castigator al premiului Pulitzer

Seymour Hersh, jurnalist castigator al premiului Pulitzer