Decizia CCR privind dosarele de corupţie. Cum este afectată sentinţa lui Dragnea
Marile dosare de corupţie soluţionate definitiv de instanţă supremă nu vor fi rejudecate, chiar dacă în prima instanţă sentinţele au fost pronunţate de completuri nespecializate pe infracţiuni de corupţie.
Asta a decis în urmă joi Curtea Constituţională, care a admis totuşi că Înalta Curte a încălcat legea şi a ignorat obligaţia de a organiza pentru astfel de dosare completuri specializate. Ceea ce înseamnă că dosare precum cel al lui Liviu Dragnea NU vor fi rejudecate. În schimb, cele în care nu există o soluţie definitivă, aşa cum este catul dosarului lui Darius Vâlcov, urmează a fi rejudecate de completuri specializate.
Pe 3 iulie, CCR a decis că există conflict juridic între Parlament şi ICCJ pe tema completurilor specializate, dar abia acum a apărut motivarea (documentul poate fi descărcat de la finalul acestui articol)
Pronunţarea în acest dosar a fost amânată de 5 ori până în prezent.
Cererea a fost depusă în 22 martie de către Florin Iordache, căruia Liviu Dragnea, aflat în concediu cu probleme medicale, i-a delegat atribuţiile de preşedinte al Camerei Deputaţilor.
Sesizarea vizează lipsa completurilor de 3 judecători specializate în fapte de corupţie de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Motivarea deciziei CCR privind dosarele de corupţie
Potrivit Curţii Constituţionale,
În perioada 21 aprilie 2003 - 22 ianuarie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a nesocotit prevederile constituţionale ale art.61 alin.(1) şi ale art.126 alin.(1), (2) şi (4) şi, implicit, ale art.1 alin.(4), iar modul atipic de poziţionare a instanţei supreme faţă de Parlament, denotă o nesocotire atât a obligaţiei de respectare a legilor, prevăzută de art.1 alin.(5) din Constituţie, cât şi a exigenţelor statului de drept, reglementate de art.1 alin.(3) din Constituţie, mai exact a loialităţii constituţionale - element intrinsec al acestuia - de care instanţa supremă trebuie să dea dovadă. 162
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a încălcat prevederile art.29 din Legea nr.78/2000, astfel încât completurile care s-au considerat competente să judece astfel de cauze nu au fost constituite potrivit legii, nesocotindu-şi misiunea constituţională prevăzută de art.126 alin.(4) din Constituţie, ceea ce în planul drepturilor fundamentale echivalează cu o încălcare a prevederilor art.21 alin.(3) din Constituţie, sens în care devin aplicabile cele statuate de Curtea Constituţională, prin Decizia nr.685 din 7 noiembrie 2018, cu privire la reglementarea prin lege a instanţei judecătoreşti. În consecinţă, judecarea în primă instanţă a cauzelor subsumate Legii nr.78/2000 aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de către completuri de judecată nespecializate prin translarea proprio motu de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a acestei competenţe de judecată către completurile cu competenţă generală reprezintă, în principal, un act de opunere la lege, ceea ce înseamnă că, sub aspectul judecării în primă instanţă a infracţiunilor prevăzute de Legea nr.78/2000, completul astfel rezultat nu a fost stabilit prin lege, ci prin voinţa contra legem a puterii judecătoreşti, reprezentată, în cazul de faţă, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Efectele deciziilor pronunţate vizează, potrivit art.147 alin.(4) din Constituţie, situaţii juridice nedefinitiv consolidate. În cadrul acestei noţiuni autonome se includ cauzele aflate în curs de judecată, cele care, deşi au fost soluţionate printr-o hotărâre definitivă, pot fi contestate în măsura în care justiţiabilii sunt încă în termenul de exercitare a căilor de atac extraordinare corespunzătoare, precum şi cauzele viitoare.
Curtea identifică două categorii de cauze ce vizează situaţii juridice nedefinitiv consolidate la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cărora urmează a li se aplica direct prezenta decizie. Prima categorie de cauze este reprezentată de cele a căror judecată în primă instanţă a fost realizată prin mijlocirea completurilor nespecializate anterior Hotărârii Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.14 din 23 ianuarie 2019 şi, la data publicării prezentei decizii, se află în curs de judecată, în faza apelului, pe rolul Completurilor de 5 judecători. Aceste cauze, având în vedere încălcarea în faza judecăţii în primă instanţă a prevederilor art.21 alin.(3), ale art.61 alin.(1) şi ale art.126 alin.(1), (2) şi (4) din Constituţie, urmează a fi rejudecate, în condițiile art.421 pct.2 lit.b) din Codul de procedură penală, de completurile specializate alcătuite potrivit art.29 alin.(1) din Legea nr.78/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.161/2003. Desigur, a doua categorie de cauze este cea subsumată cauzelor care vor fi înregistrate la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie începând cu data publicării prezentei decizii, şi anume cauzele viitoare cu privire la care aplicarea prezentei decizii nu comportă nicio dificultate procesuală.
171. De asemenea, Curtea reţine că, din moment ce conduita neconstituţională a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a afectat judecata în primă instanţă [spre deosebire de situaţia constatată în Decizia nr.685 din 7 noiembrie 2018, care a privit modul de compunere al Completurilor de 5 judecători] a cauzelor ce fac obiectul Legii nr.78/2000, nu devin incidente dispoziţiile art.426 lit.d) din
32
Codul de procedură penală, potrivit cărora „Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri […] d) când instanţa de apel nu a fost compusă potrivit legii […]”. Curtea subliniază că, potrivit art.147 alin.(4) din Constituţie, deciziile sale produc efecte numai pentru viitor, astfel încât autoritatea de lucru judecat asociată hotărârilor judecătoreşti pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care au fost soluţionate definitiv cauzele care intră sub incidenţa Legii nr.78/2000, până la data publicării prezentei decizii, nu este atinsă.
2. Cauzele înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție și soluționate de aceasta în primă instanță anterior Hotărârii Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.14 din 23 ianuarie 2019, în măsura în care nu au devenit definitive, urmează a fi rejudecate, în condițiile art.421 pct.2 lit.b) din Codul de procedură penală, de completurile specializate alcătuite potrivit art.29 alin.(1) din Legea nr.78/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.161/2003.
