Cum au devenit festivalurile un fenomen social în România. Afaceri de zeci de milioane

Sunt afaceri de zeci de milioane de euro, care strâng în acelaşi loc, zile la rând, zeci şi zeci de mii oameni, şi aduc în ţară superstaruri, personalităţile momentului, pasionaţi cu viziuni proaspete, admiraţi oriunde în lume.

Îi cunoaştem astăzi pe oamenii din spatele acestor afaceri şi intrăm în culisele celor unora dintre cele mai mari festivaluri din Europa.

Anul acesta s-au organizat zeci de festivaluri în toată ţara. De muzică, teatru , film sau dans. În oraş, pe câmp, în vârf de munte sau în Delta. Pe stradă, în săli de cinema, biserici sau castele. Numitorul lor comun a fost emoţia pe care le-o oferă participanţilor.

Pe una din scene s-a aflat DJ-ul olandez Armin Van Buren, unul dintre cei mai buni din lume. În faţa sa: 63.000 de oameni, iar mulţimea a dansat şi vibrat în acelaşi ritm, la unison. Energia pe care o degajă este uluitoare.

Anul trecut, Olandezul a fost atât de impresionat, încât a rămas să pună muzică până mult după răsărit.

Este punctul culminant al celui mai mare festival din România şi unul dintre cele mai cunoscute din Europa. Pe arena din Cluj, zeci de mii de oameni strigă numele lui Armin Van Buren, singurul DJ desemnat 5 ani la rând ca fiind cel mai bun din lume.

E obişnuit cu fanii, însă reacţia publicului din România îl copleşeşte până şi pe el și începe să plângă în timp ce pune muzică.

Dacă nu trăieşti pe viu un astfel de moment, e greu să înţelegi sentimentul specific unui festival. Este vorba de spectacol, dar nu numai atât. Şi despre energia cu care te încarci laolaltă cu zecile mii de oameni care te înconjoară.

Este o bucurie contagioasă, iar faptul că o poţi împărtăşi cu cei de lângă tine te face să te simţi şi mai bine.

Timp de câteva zile te descarci. Uiţi de stres şi de problemele de acasă.

Festivalurile sunt un fenomen social relativ nou în România. Dacă în Statele Unite celebrul Woodstock a fost înfiinţat în 1969, iar în Marea Britanie festivalul de la Glastonbury are loc anual, din 1970, în România festivalurile mari au apărut după Revoluţie şi au luat amploare abia în ultimii 4-5 ani. Un divertisment de care părinţii şi bunicii noştri nu au avut parte.

Festivalurile nu înseamnă însă doar muzică. Teatrul şi filmul sunt şi ele la mare inălțime.

Tiff-ul este în acest moment unul dintre cele mai mari 10 festivaluri de film din Europa. Este cunoscut drept un Cannes al Europei Centrale şi de Est.

Timp de 10 zile Clujul întinde covorul roşu. Festivalul Interational de Film Transilvania - TIFF este la a 16-a ediţie. An de an, sute de actori, regizori, producători din lumea întreagă descind în inima Transilvaniei.

La Cluj, cinefilii l-au întâmpinat în ropote de aplauze pe idolul mai multor generaţii, Alain Delon. 

Acesta este farmecul TIFF-ului. Intr-o seară te pozezi lângă Alain Delon, a doua zi la prânz îl poţi întâlni pe Armand Assante.

Oriunde întorci privirea dai de un nume important în cinematografia mondială. Regizorul argentian Sebastian Lelio - şi el proaspăt premiat la Berlin - şi-a lansat primul film la TIFF.

Pe seară, în piaţă mare , faci cunoştinţă cu noua cinematografie indiană. Bahubali a avut încasări record, de peste 200 de milioane de dolari .

Şi regizorii de la Hollywood se inspiră acum din astfel de filme. La câteva sute de metri îl poţi zări pe Şerban Pavlu din Umbre, serialul românesc al momentului.

În sala de cinema te poţi aşeza la un scaun distanţă de actorul principal din filmul la care tocmai ai cumpărat bilet.