Care sunt factorii de risc ce pot declanșa sindromul morții subite la adulți
Sindromul morții subite aritmice (SMSA) este atunci când cineva moare brusc și neașteptat din cauza unui stop cardiac, dar cauza stopului cardiac nu poate fi găsită la autopsie.
Un stop cardiac este atunci când inima încetează brusc să pompeze sânge în corp. Acest lucru oprește respirația și creierul nu mai este oxigenat.
Ritmul cardiac este controlat de impulsuri electrice. Dacă impulsurile electrice merg prost, poate provoca un ritm cardiac anormal cunoscut sub numele de aritmie. Unele aritmii pot fi periculoase dacă sunt lăsate netratate, pot provoca un stop cardiac. Ritmul inimii și impulsurile electrice nu mai sunt acolo după moarte, aceasta înseamnă că nu poate fi găsit un ritm cardiac anormal și structura inimii va părea normală. Acesta este motivul pentru care cauza stopului cardiac nu poate fi găsită.
Ce cauzează sindromul morții subite
SMSA apare de obicei atunci când ritmul cardiac anormal, cunoscut sub numele de aritmie, nu este tratat și duce la un stop cardiac. De obicei, o aritmie face ca inima să bată prea repede, prea încet sau neregulat, explică British Heart Fundation.
Uneori, afecțiunea cardiacă care provoacă aritmia poate fi moștenită. Afecțiunile cardiace moștenite sunt adesea cauza SMSA dacă sunt lăsate nedetectate și netratate. Printre aceste afecțiuni, cele mai frecvente sunt:
•Sindromul QT lung
•Sindromul Brugada
•Tahicardie ventriculară polimorfă catecolaminergică
O afecțiune care provoacă SMSA este nedetectabilă după moarte, deoarece inima va părea normală. Există, însă, și câteva afecțiuni care pot duce la detectarea sindromului morții subite. Acestea sunt:
•cardiomiopatie hipertrofică (HCM)
•cardiomiopatie dilatată (DCM)
•cardiomiopatie aritmogenă a ventriculului drept (ARVC)
În urma cercetărilor realizat la nivel global, astăzi, știm că aceste afecțiuni sunt cauzate de modificări (sau mutații) în una sau mai multe dintre genele noastre. Uneori putem descoperi aceste modificări prin testarea genetică a membrilor familiei, cunoscută sub numele de testare în cascadă.
Cum este diagnosticat sindromul moții subite
După o moarte neașteptată și subită, un medic legist va cere de obicei efectuarea unei examinări post-mortem pentru a afla cauza morții. O autopsie are loc de obicei în două până la trei zile lucrătoare după deces.
În timpul examinării post-mortem, un patolog (un medic instruit în studiul bolii) va căuta afecțiuni care ar fi putut cauza decesul, cum ar fi:
•boală coronariană
•infarct
•insuficienta cardiaca
•cheaguri pe plămâni
Dacă patologul nu poate găsi o cauză evidentă a morții, poate face teste suplimentare, cum ar fi:
•analizarea țesutului organelor
•test pentru medicamente sau droguri în organism
•o analiză realizată de un specialist în patologie cardiacă.
Medicul legist va decide apoi asupra cauzei morții lu dacă în urma acestor teste, cauza morții rămâne necunoscută, atunci se va declara că este sindrom al morții subite.
În aceste cazuri, membrii familiei ar trebui testați pentru a afla dacă suferă de afecțiuni cardiace ereditare.
Care este diferența dintre moartea subită cardiacă și sindromul morții subite
Sindromul morții subite aritmice (sau SMSA) este declarat atunci când cauza morții nu poate fi explicată într-o examinare post-mortem, deoarece structura inimii pare normală.
Moartea subită cardiacă este atunci când cauza morții poate fi găsită într-un examen post-mortem
Etichete: boli cardiovasculare, infarct, stop cardiac,
.webp)
