AFP: Ion Iliescu, "tătucul" României postcomuniste, ajuns din urmă de problemele cu justiţia
Fostul preşedinte Ion Iliescu, decedat marţi la vârsta de 95 de ani, va rămâne asociat cu tranziţia haotică a României către democraţie, înainte ca imaginea sa să fie umbrită de acuzaţii de "crime împotriva umanităţii", scrie AFP.
Internat la spital la începutul lunii iunie pentru cancer pulmonar, Iliescu se afla sub tratament la un spital din Bucureşti, unde starea sa generală a fost declarată "critică" săptămâna trecută.
Născut pe 3 martie 1930, fiu al unei spălătorese şi al unui muncitor feroviar, într-o familie comunistă modestă din Olteniţa (sud), a studiat ingineria la Moscova înainte de a avansa rapid în ierarhie şi de a ocupa funcţia de ministru al tineretului sub Nicolae Ceauşescu.
După arestarea dictatorului, în decembrie 1989, şi execuţia sa în circumstanţe opace, a preluat puterea ca om providenţial, în fruntea unui Front al Salvării Naţionale (FSN), promiţând stabilizarea ţării.
Adversarii săi însă îl acuză că a "deturnat" revoluţia anticomunistă prin orchestrarea de violenţe care au provocat peste 850 de morţi şi mii de răniţi.
A fost ales în mod triumfal şef de stat în mai 1990, într-un context multipartit, cu 85% din voturi. Apropiat al ultimului preşedinte al Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov, s-a opus oricărei politici de lustraţie, care viza să li se interzică foştilor înalţi oficiali comunişti să candideze pentru funcţii publice.
Iliescu: "Sărac, dar cinstit"
O lună mai târziu, avea să provoace oroare la nivel mondial încurajând mii de mineri din provincie să oprească violent mişcarea studenţilor care bloca traficul în Bucureşti pentru a protesta în special împotriva intervenţionismului său.
Reales în noiembrie 1992 (cu 61%), i se atribuie faptul că a orientat România către o economie de piaţă. A fost învins în 1996, înainte de a reveni la putere în 2000, însoţindu-şi ţara spre aderarea la NATO şi Uniunea Europeană, nuanţând în acelaşi timp acest atlantism cu o retorică paradoxal antiliberală.
În 2004, a fost ales senator, înainte de a fi înlăturat de la preşedinţia Partidului Social Democrat (PSD) de către reformatori, devenind atunci o figură respectată, apreciată pentru integritatea sa personală şi discreţia pe care a păstrat-o în viaţa sa privată.
"Sunt sărac, dar cinstit", obişnuia el să se laude.
Cu ochelari pătraţi şi părul pieptănat pe spate, "era cultivat şi afabil", îşi aminteşte fostul ambasador al Franţei în România Henri Paul. Foarte bun vorbitor de franceză şi amabil, Ion Iliescu s-a căsătorit cu Nina, pe care a cunoscut-o la universitate în capitala Rusiei. Cuplul nu a avut copii.
Dar rolul său în timpul tranziţiei l-a ajuns din urmă într-un târziu. În 2017, convocarea sa în justiţie avea să fie ultima sa apariţie publică.
Ulterior, a fost trimis în judecată de două ori pentru "crime împotriva umanităţii" pentru a stabili responsabilitatea sa în tulburările sângeroase din decembrie 1989. Dar audierea nu a mai avut loc, iar cazul său a fost returnat la parchet, unde se află şi în ziua de azi.
El a fost de asemenea inculpat sub aceeaşi acuzaţie pentru rolul său în reprimarea manifestaţiei din 1990, soldată cu patru morţi.
Iliescu a respins acuzațiile aduse de procurori: "O ruşine"
Ion Iliescu a respins acuzaţiile, numindu-i pe procurori o "ruşine naţională" şi denunţând suspiciunile împotriva sa, în condiţiile în care a "jucat un rol important în democratizarea ţării".
"A fost un om al dialogului, nu a fost deloc conflictual", spune sociologul Vasile Dâncu. "De altfel, cuvântul Ťconsensť a rămas unul dintre preferatele sale."
Rămas popular în mediul rural, unde simplitatea sa era apreciată şi era văzut ca un "tătuc" de modă veche, liniştitor într-o epocă de profunde frământări, a fost însă dispreţuit de cercurile intelectuale.
Rivalii săi îl vedeau ca întruchiparea unui "neocomunism" care perpetua vechiul sistem clientelist sub o aparenţă pluralistă, tolerând corupţia şi, în consecinţă, punând în pericol poziţia României în competiţia mondială.
El le răspundea bucuros, criticând public naţiunile capitaliste care "şi-au construit bogăţia secătuind ţările sărace".
Totuşi, anul acesta şi-a exprimat susţinerea pentru preşedintele proeuropean Nicuşor Dan - învestit în mai 2025 - în faţa unui candidat de extremă dreapta, după câteva luni de criză politică, mai aminteşte AFP.
