Institutul Național de Statistică a centralizat, la începutul verii, prețurile din piețele țărănești din întreaga țară.
Cea mai ieftină salată de vară se poate pregăti cu roșii din Vaslui și castraveți din piețele din Brăila, de exemplu.
Recolta bună de roșii ține tarabele din piețe încă pline, iar producătorii își aranjează cu grijă marfa, în speranța că vor atrage cât mai mulţi clienţi.
În funcție de soi și de comerciant, prețurile diferă, dar sunt ceva mai mici față de începutul verii. În iunie, de exemplu, în piețele din Botoșani, kilogramul era 17 lei şi 50 de bani, un preț apropiat și în piețele din Tulcea și cu 10 - 20 de bani mai puțin în București și Cluj-Napoca.
La același preț, un locuitor din Vaslui, Giurgiu sau Pitești cumpără o cantitate dublă - două kilograme.
Dacă pentru cumpărători, fiecare leu contează, pentru producători, prețul trebuie să acopere și costurile.
Cosmin Mocioc producător legume: ”Anul ăsta roșia, cu toate că a fost un an foarte roditor. Legumele s-au făcut top, adică a fost producție din toate punctele de vedere, anul ăsta avem probleme cu prețul”.
Producător legume Viorica Ilina: ”Dar am lăsat la toate la toate am lăsat și lăsăm, adică, spre exemplu, am roșiile la 6 lei, zic 2 kile 10 lei, la orice lăsăm!”
Cei mai scumpi castraveți se vindeau la începutul verii în Cluj cu 11 lei kilogramul, iar cei mai ieftini, în Brăila, cu aproape 4 lei kg.
În vânătoarea de prețuri, descoperim că în Bistrița sunt și cele mai mari prețuri la cartofi, care ajung la 10 lei și 33 de bani kilogramul, în timp ce varză se vinde cu 8 lei.
La polul opus, în Slatina, același kilogram de cartofi costă doar 2 lei și 30 de bani, iar în piețele din Călărași, varza ajunge la 2 lei și 25 de bani kilogramul.
Diferențele de preț țin și de producția locală și de modul în care ajung produsele la oameni. În zonele unde sunt mulți producători, oferta este mai mare și prețurile pot fi mai mici.
De exemplu, cartofii din Olt, Dolj și Teleorman sunt adesea vânduți direct de agricultori, în timp ce în alte zone, mai mulți intermediari pot duce la prețuri mai mari. Și mai contează ceva.
Christian Năsulea, Profesor de Economie Mondială: ”Dacă avem piețe cu mulți consumatori, există concurență mai mare pentru că acolo se îngrămădesc și mulți vânzători. În orașele mai mici unde nu există nici consumatori mai mulți, nu se îngrămădesc să vină nici producători mulți - avem lipsă a concurenței în anumite situații vorbim de o lipsă totală a concurenței și vedem și prețuri mari pentru produse alimentare de senzon”.
Aceeași logică se aplică și pentru alte produse. Un litru de lapte dulce costă în iunie cel mai mult în Tulcea 8 lei şi doar 5 lei în Satu Mare.
Diferențe importante se văd și pentru brânza de oaie: un kilogram ajungea la 60 de lei în Târgoviște, cu prețuri similare în orașe mari precum București, Timișoara și Craiova, în timp ce în Sibiu și Brașov costa aproximativ 50 de lei, iar cel mai mic preț, de 35 de lei pe kilogram, era întâlnit în Drobeta.
În schimb, un ou de găină costă cel mai mult în Buzău, 2lei/buc și cel mai ieftin la Oradea 1,10 lei bucata.
