Voluntarii care sădesc binele în comunități uitate. Proiectul “Color the Village”
Cât de greu poate fi să aduni zeci de tineri, pe care să îi chemi din toată țară, ca să muncească weekenduri întregi, zi lumină, pentru a repara case vechi și mori dărăpănate, din sate cu risc mare de depopulare?
O bagatelă, ar spune soții Nicoleta și Radu Trifan, doi tineri bănățeni care și-au propus să schimbe, la propriu, fața satului românesc, și astfel să îi ajute pe bătrânii neajutoritati, uitați de lume, să aibă gospodării mai primitoare.
Cot la cot cu soția sa și sprijinit de mulți alți voluntari, Radu Trifan s-a avântat în două proiecte prin care vor să readucă la viață zone cu potențial turistic, din Banatul montan. Au îndrăznit, pentru că vor să ajute, și au devenit un model printre semenii lor.
Eftimie Murgu e un sat izolat, ascuns după coame muntoase, în inima județului Caraș-Severin. E miez de vară și pe ulițe - altfel pustii -, e agitație mare. Zeci de tineri profită de weekendul lor liber, ca să muncească.
Trudesc timp de 3 zile, de dimineață până seara. Puteau fi la piscină, la relaxare, unii se pregătesc să-și dea licența, alții vin după o săptămână grea de muncă, pentru că sunt oameni ocupați, cu joburi prin corporații și firme de tot felul. Nu sunt plătiți de nimeni să dea cu șpaclul, bidineaua și trafaletul, să repare porți, garduri sau ferestre și nici nu au pregătirea să facă asta, dar și-au asumat că vor reuși.
Voluntar: “Nici nu știam de existența acestui sat și am făcut-o mai mult pentru mine și pentru societatea în care trăiesc. Așa ar trebui să gândească fiecare! Pot să fac ceva pentru comunitate!"
Voluntar: “Mă bucură bucuria oamenilor bătrâni, când îi vezi cum se bucură, vin lângă noi. Te împlinește, ca tânăr! Aș participa ori de câte ori, de oriunde. Trebuie să fie mult mai dese acțiunile astea și mult mai încurajate!”
Voluntar: "Nu e prima dată când vin, am mai fost de vreo 7 ori, îmi place chestia asta, cu ajutorul voluntariatul! Din lucrul de a face bine, de a arăta oamenilor că se poate face ceva, că se poate schimba ceva fără să fii plătit. Se poate? Se poate!"
Voluntar: "Era vorba aia, că schimbarea începe de la noi! Cineva trebuie să înceapă! Am licență în 5 zile și sunt aici!"
Cei care îi organizează pe voluntari în tot acest efort nebun sunt Nicoleta și Radu Trifan, doi soți cu un vis îndrăzneț - să schimbe la propriu fața satului românesc, tot mai depopulat. Asociația lor se numește "Acasă în Banat" și vor să readucă la viață comunități izolate, tot mai neglijate, dar cu un potențial turistic uriaș.
Radu Trifan: "Nu facem decât 30 de case, aici sunt 600 de case, dar important este ca ei să înțeleagă că fațadele caselor lor și spațiul public mai frumos ajută toată comunitatea și ajută pe termen lung."
Radu e cel care îi responsabilizează pe tinerii ce par că abia așteaptă un semn să iasă din amorțeala cotidiană, pentru a fi ghidați să facă fapte bune. În fața voluntarilor care le repară casele fără să ceară nimic în schimb, bătrânii apăsăți de greutăți asista cu sufletul la gură la binele făcut.
Așa s-a născut “Color the Village”, un proiect care adună tot mai mulți oameni din vestul țării, dar nu numai. Au început cu o casă, acum au ajuns la zeci de locuințe rurale reparate dintr-un foc. E un festival de fapte bune care poate se se extindă la nivel național, în localități cu risc de depopulare.
Radu Trifan: "Spre uimirea mea, am fost copleșit de numărul mare de voluntari care vor să vină să participe, să ni se alăture! Efectiv suntem copleșiți de câtă lume vrea să vină la acțiunile noastre!"
Radu e pasionat și îi inspiră, e dedicat, neobosit și le conferă încredere. A lucrat în publicitate și apoi în presă, la Timișoara, la fel ca Nicoleta, și acolo au deprins arta comunicării și cu oamenii și cu autoritățile. Calm de felul său, Radu devine un titirez în fața echipelor lui și reușește să îi capaciteze pe toți. Știe exact unde lucrează fiecare, completează echipele cu oameni noi, trece cu mașina pe la toți, cară saci și le aduce materiale lipsă, și orice problemă se ivește pe traseu își găsește rezolvare.
E un efort comun, în care voluntarii muncesc cu zâmbetul pe buze. Unii vin de la Timișoara, alții de la București, Tulcea sau Constanța. Cei care au și-au adus și copiii.
Nu le-a păsat că au fost cazați pe jos, prin școală, prin căminul cultural sau pe la localnici, după cum s-a înțeles Radu cu oamenii locului. Participanții au primit 3 mese pe zi și au văzut că efortul lor aduce speranța pe chipul bătrânilor satului.
Printre voluntari, Radu a adus și tineri cu experiență în marketing, turism, design sau arhitectură, care le-au explicat oamenilor locului cum pot profită mai bine de pe urma satului lor.
Aflând de mobilizarea generală din sat, s-au urnit în al doisprezecelea ceas și aleșii de la județ și au demarat lucrări la drumul spart și vălurit către localitate. O șosea care mai degrabă alungă turiștii, deși Eftimie Murgu e într-o zonă a Banatului de o frumusețe copleșitoare și ascunde comori ce pot fi exploatate turistic.
La doi pași de cascada Bigar, aici găsești ansamblul de mori din Cheile Rudăriei, unice în toată Europa. E un loc ideal pentru turism de weekend, la nici o oră de mers cu mașina de la Băile Herculane.
Satul are mori active, care macină făină și mălai prin puterea apei și pe care localnicii încă le folosesc cum făceau străbunii lor cu multe sute de ani în urmă. De jur împrejur e natură virgină, e un loc în care aceste mori pare că macină timpul.
De aici Radu s-a inspirat pentru un nou proiect, la care lucrează în prezent și pentru care vrea să atragă fonduri europene și guvernamentale - ȚARA MORILOR DE APĂ. Într-un birou din Timișoara, Radu și echipa lui intră în ședință, pe tema noii inițiative.
Acesta este statul paralel - acolo unde autoritățile nu fac, se mobilizează societatea civilă. Așa își educă Radu și Nicoleta și cei doi copii ai lor, pe care îi poartă cu ei și în acțiunile pe teren și când pun la cale planurile.
Radu Trifan este unul dintre copiii repatriați ai României. Părinții săi, din zona Moldovei, au plecat la muncă în Italia, în căutarea unui trai mai bun, și l-au luat cu ei. La majorat însă, a revenit să facă facultate în țară, la Timișoara. Povestește că educația primită acasă, de la mama și tata, l-au împins să facă din voluntariat o profesie.
Un lider și armata lui de voluntari sădesc sămânța binelui în comunități uitate de lume. Radu iese din rând, schimbă mentalități, mobilizează oameni să ajute. Cu calm, determinare și o minte deschisă îi convinge pe mulți alții să facă bine. Ne arată că putem schimba fața locurilor în care trăim, fără să așteptăm ca doar sistemul să facă. Radu și ai lui au înțeles împreună că schimbarea pornește de la noi toți și poate începe și de la fațada unor case. Toți avem de câștigat, dacă trecem la fapte.
