Tinerii care si-au lasat joburile pentru a rezista impreuna dupa tragedia din Colectiv. "Am ajuns sa facem treaba Guvernului"
Intr-o noapte de vineri, un artificiu a curmat zeci de vieti si in acelasi timp a impietrit si zguduit o tara. In imaginile acelei nopti, in fata spitalului de urgenta, apare Andrei Irode.
Ii saruta pe crestet pe cei care isi cauta mortii si ranitii si strange in mana o geaca. Era geaca unui un pusti pe care Andrei tocmai il adusese in spital.
La 2 saptamani de la nenorociere, pustiul Dragos Dinca se externeaza din spital. A scapat, iar Andrei e tot acolo. Il asteapta. Andrei Irode e bodyguard intr-un club si la concerte. De acolo il stie pe Dragos. In acea noapte, dupa ce-a iesit din flacari, pustiul l-a sunat.
“Cand eram cu el in drum spre spital, ca nu stia ce s-a intamplat cu castile lui pe care le-a primit de ziua lui si caietele pentru scoala. Eu acum dau bacul si eram foarte marcat. Dar le-au gasit. S-a dus mama sa le ia. Mie imi era de bac pentru ca a zis mama ca daca nu-l iau ma da afara din casa. Mie mi s-a parut foarte ciudat. Eram in drum spre spital...si spunea ca nu stie de casti”.
Dragos e unul dintre eroii acelei nopti. Dupa ce a iesit din foc s-a reintors de cateva ori si a scos oameni.
“Am vazut o fata, era cazuta sub un barbat. L-am dat pe barbatul ala la o parte si am scos-o pe ea. Si acum am aflata ca e internata la Grigore Alexandrescu. Am scos 2 fete, cazusera langa garderoba, le-am mai vazut pe la concert. O fata efectiv avea toate hainele arse in totalitate. Cealalata fata era mai ok. Le-am intors cat de cat sa fie pe spate pentru ca am vazut ca avea arsuri mai micute pe spate, una dintre ele. Le-am tarsait cat de cat pana m-au vazut cei 2 oameni de la SMURD care m-au ajutat sa le duc sus”.
Andrei il asculta. Dupa acea noapte de vineri, au fost zile in care nu a inchis un ochi. S-a mutat in fata clubului sa ajute, sa stea de vorba cu oamenii, cu famiile celor care au fost in foc. Si-a cumparat o salvare si a facut drumuri intre spitale cu mamele ranitilor si a asigurat intimitatea famiilor in cimitire.
Andrei face parte din grupul "Impreuna Rezistam", o comunitate formata pe site-urile de socializare in acea noapte de vineri. Oameni care au simti ca nu trebuie sa stea, ca trebuie sa faca ceva pentru a-i ajuta pe cei care au scapat din cosmarul din colectiv. Si, aici, in sediul unei firme care organizeaza concerte s-au pus pe treaba. Catalin Davidescu este cumva liderul acestui grup.
“A plecat totul din solidaritate. Nicidecum din alte motive. A fost flacara pur si simplu. S-a intamplat tragedia. Noi eram acolo in fata clubului. Au inceput oamenii sa ne sune, a inceput perioada de zvonuri e mort nu e mort...dupa ce s-a linistit treaba, am venit aici la birou si telefoanele au inceput sa sune: faceti ceva, faceti ceva ca voi.”
“Eram deja o mana de oameni si am dat 2 telefoane si dimineata eram in echipa completa nestiin efectiv in ce ne bagam. Sincer sa fiu nu ne-am dorit sa fim in treaba asta. Si dupa 2 zile ne-am dat seama ca ciuperca e prea mare si ca facem lucruri pe care in mod normal ar trebui sa le faca guvernul. Liste, victime, informatii, contracte cu fundatiile, donatii, contacte cu terapeuti”.
Mariana Armean este directorul unei fundatii. “Aici sunt colegele mele care dau telefoane la familiile victimelor. Pentru ca sunt foarte multe contacate si o sa luam din aproape in aproape pana ajungem la familia victimelor.”
Ei sunt cei care au intocmit lista completa cu cei care au suferit, cu victimele, cu familiile lor si au impartit-o si altor organizatii umanitare. Si au inceput sa stranga bani si sa ajute.
Iar Mariana, cu banii in plic alearga de la un spital la altul si ajuta famiile care stau la capataiul victimelor.
“Pentru ca n-am putut sa stau deoparte. Pentru ca atunci cand am primit un telefon la 7 dimineata ca e nevoie de ajutorul nostru.. In momentul asta cred ca am intalnit undeva la 45 de oameni, 45 de familii”
In sediul impreuna rezistam am intalnit-o si pe Ana Radulescu. “Noi ar trebui sa ii informam pe oameni pentru beneficiile pe care le pot avea chiar daca au spitalizare in Romania.”
Ana coordoneaza Asociatia Asistentilor Sociali. Si ei alearga prin spitale si ajuta famiile. Ii invata pe oameni cum sa beneficieze de ajutor din partea statului, care sunt procedurile, documentele pe care trebuie sa le completeze.
Are o echipa de oameni tineri si contacte cu asistentii sociali din tarile in care victimele din colectiv au fost mutate. Cu teancul de formulare si documente in mana alearga prin spitalele pe unde au fost imprastiate victimele.
“In aceste 2 saptamani de cand facem ce facem, ne-am dat seama ca Romania e deficitara complet la capitolul legi, la capitolul sponsorizari, donatii, bati la usi care raman inchise”, spune Catalin Davidescu.
In impreuna rezistam, Catalin face ce stie cel mai bine. Organizeaza concerte. Imediat dupa incediu majoritatea trupelor din Romania s-au oferit sa cante pentru a ajuta. Acum, alearga dintr-un loc in altul si pune la punct detaliile. Peste cateva zile se va organiza primul concert de dupa dezastru. 14 trupe vor urca pe scena.
Chiar daca a iesit de doar o ora din spital, Dragos nu merge acasa. Vrea sa ajute. Cat a stat in spital a gasit solutia. Strange obiecte de la trupe pe care le stie si va organiza o licitatie. Mariana Armean il va ajuta. “Am avut atatia prieteni acolo. Jumate...peste un sfert au murit. Unul mi-a murit in brate”.
Va fi nevoit sa invete sa traiasca de acum inainte cu imaginile pe le-a vazut si trait. Are in jur prieteni care ii vor sta aproape. Vrea sa se faca medic. Si sa ajute. Sunt mai bine de 2 saptamani de cand n-a calcat prin scoala.
Dragos a scapat. Acest pusti, in acea noapte si-a riscat viata si scos de mai multe oameni din infernul din colectiv. Andrei Irode zambeste multumit.
“A asta e cea mai mare satisfactie. Lectia de acum se numeste iubire neconditionata pentru cine intelege. Sa dai tot fara sa astepti nimic in schimb.”
“Valoarea vietii pe care o ai este direct proportionala cu cat pui in folosul celorlalti din viata ta. Din punctul meu de vedere, service to others este cel mai mare scop pe care il ai in viata”.
Este sambata, 14 noiembrie. La Arenele Romane se aude din nou muzica. Viata merge mai departe si oamenii s-au adunat din nou la concert. Primul de dupa tragedie. Catalin alearga dintr-un loc in altul.
In multime se vede geaca fosforescenta a lui Andrei Irode. E la munca. Si imbratiseaza oameni. A venit si Dragos. Dintr-un colt de scena Catalin priveste multumit la ce se intampla in jur.
“Nu suntem nici ONG, nici fundatie, nici comisie facuta de Guvern. Suntem de pe Facebook. Puteam sa fim comunitatea iubitorilor de ursuleti de plus. Nu-i nicio diferenta. Sa incercam sa transferam informatia unor organe competente. Ne-am abandonat joburi, familii tot. Am venit aici de dimineata pana dimineata. Ar trebui sa fie un moment t0 pentru toata natiunea. Ca dupa 25 de ani nu mai putem functiona cu norme si normative cu petice la legi, ar trebui schimbat tot din radacina.”
E lume multe. Oameni care au fost de multe ori impreuna cu cei din colectiv. Prieteni de-ai lor. Ar fi trebuit astazi sa fie si ei aici.
O drama ne-a unit si ne-a reinvatat ce inseamna solidaritea. Impreuna rezistam a devenit un slogan, o idee, un grup. Timp de 2 saptamni acesti oameni au abadonat tot ce faceau inainte si au sarit in ajutor. Au cautat famiile victimelor, le-au stat alaturi prin spitale, au strans bani, au ajutat. Asta fac si acum pentru ca grupul ramane unit si merge mai departe. Si asta pentru ca multi dintre cei care au scapat din incediu vor avea nevoie de ajutor pe viitor. Pentru ei se vor strange bani, se vor oganzia concerte, ii vor ajuta sa mearga mai departe, le vor sta alaturi si vor dovedi ca impreuna rezistam!
