Mesajul cutremurator al unui tata pentru fiul sau mort. "Oare ce ar fi fost daca ajungeai cu 3 zile mai devreme la Viena?"
Ranitii de la "Colectiv", aflati in spitalele noastre, vor fi transferati in strainatate la recomandarea specialistilor.
Ministerul Sanatatii a anuntat ca pacientii cu arsuri grave vor fi reevaluati saptamana viitoare, pentru a putea fi stabilit un tratament pe termen lung.
In paralel cu initiativa autoritatilor, parintii care si-au pierdut copiii in infernul "Colectiv" vorbesc printre lacrimi, despre momentele infioratoare pe care le-au trait, dar si despre neputinta sistemului nostru medical. Stiu ca pentru ei nu se mai poate face nimic, dar vor ca nimeni sa nu mai sufere ca ei.
Cer schimbari de care sistemul sanitar are nevoie ca de aer curat si apa curenta: curatenie, investitii si schimbarea mentalitatilor.
"Dragul nostru Alex, baiatul nostru cuminte, destept si frumos,
Cum e Raiul azi, cum se vede lumea asta de acolo, Alex? Vezi dezbaterile? Ti-au aratat Acolo cum ti-ai petrecut ultimele 23 de zile pe pamant?"
Asa isi incepe tatal lui Alex scrioarea cutremuratoare. Fiul sau a fost internat la spitalul Universitar cu arsuri pe aproape 50 % din corp. Inca din primele zile, parintii au facut tot posibilul sa-l transporte in strainatate.
"Clinica AKH Viena avea un pat liber. Tot in 4 noiembrie am primit pentru tine, prin noii tai prieteni, acceptul scris al clinicii din Viena. "
Din acel moment, tatal lui Alex s-a lovit de birocratia obtinerii formularului E 112, care permite tratamentul pacientilor peste hotare, atunci cand Romania nu il poate oferi.
"A inceput o intreaga nebunie - ai devenit ba transportabil, ba netransportabil. Din stabil, ai ajuns in stare critica si cu toate organele afectate. Pana si ministrul Banicioiu, venit in vreo vizita de lucru, a participat activ la dezbateri - esti sau nu esti eligibil pentru a obtine Formularul S2, esti sau nu esti transportabil, a dorit sa stie exact cat o sa coste tratamentul tau in Austria. "
Era momentul imediat tragediei in care ministrul sanatatii vorbea despre dificultatea transportarii pacientilor.
"Fiind vorba despre necroza pulmonara si de cai respiratorii afectate, era destul de complicat transportul, chiar si transportul intre spitale”, spunea Banicioiu in 3 noiembrie.
Intr-un final, parintii au fost anuntati ca baiatul va pleca pe 6 noiembrie, nu la Viena, ci la Bruxelles.
"I-am rugat pe noii tai prieteni sa caute transport spre Belgia si pentru mama si tata, sa fim acolo cand ajungi tu. Au gasit, am plecat dimineata... Ce n-au stiut mama si tata, Alex, a fost faptul ca, pe parcursul noptii, tu ai disparut de pe lista cu pacientii care au fost transferati in Belgia. Culmea, plecai in 7 noiembrie, seara, fix in spitalul in care tu fusesesi acceptat pentru tratament inca din 4 noiembrie - AKH Viena."
"Am aflat ca n-ai fost transferat doar tu la Viena, ai adus cu tine si bacterii intraspitalicesti. S-au chinuit sa gaseasca tratamente potrivite, sa le stapaneasca."
Din pacate, Alex a plecat dintre noi pe 22 noiembrie. "Oare lucrurile ar fi stat altfel daca ar fi fost transferat cu 3 zile mai devreme", se intreaba tatal lui. Oficialii nu i-au raspuns pina azi.
Sora lui Bogdan Molesag, internat intr-un spital din Bruxelles, a rupt si ea tacerea si a vorbit despre diferentele uriase dintre spitalele noastre si cele de peste hotare.
"Ajungem in fata rezervei fratelui meu. Mare, cat tot salonul ala de la ATI, spitalul de la Bucuresti, unde erau inghesuiti 5 raniti grav. Camera cu pat special, pentru o persoana care a suferit arsuri grave pe o mare suprafata din corp, cu nu stiu cate monitoare, cu vana de dezinfectare langa pat, cu muuulte, muulte muuulte aparate medicale atat de necesare."
Femeia a avertizat inca de atunci ca toti pacientii ar trebui transportati cat mai repede afara, NU pentru ca medicii nostri nu ii tratau bine, ci pentru ca mediul steril din strainatate le oferea mai multe sanse de supravietuire.
"Trebuie sa trecem mai intai printr-o camera sterila. Pe care o deschidem printr-un sistem special, cu piciorul, sa nu trecem din clanta in clanta. Dupa cateva minute iesim, iar celalalt frate, imi spune' Mi se face rau, ma doare capul de-mi crapa. Nu pot sa cred ce e aici. Nu pot sa cred ca in Romania ne-au mintit in fata'. Arsii au nevoie de conditii speciale! Scoateti-i din spitalele din Romania pe cei care INCA mai pot fi salvati!!
Marius Fratoaica, internat acum intr-un spital din Norvegia, se simte si el un norocos.
"Probabil ca in Romania mi-as fi pierdut mainile. Fericit ca am ajuns aici si am putut sa fiu tratat foarte bine.”
Si sora sa a povestit cosmarul prin care a trecut pina sa ajunga aici. "O luna de zile...60 de morti si alte zeci in spitale. O luna de cand nu mai stiu ca este noapte sau zi, in care nu ma pot gandi decat la el...fratele meu, puternic, sportiv, optimist asa cum il stie toata lumea. O luna in care am tremurat pe la toate usile spitalului din tara, in speranta de a mai afla ceva. Am tremurat apoi, intr-o tara straina la 3000 km de casa (lasindu-mi copilul de 10 ani cu piciorul in ghips in grija prietenilor). Am tremurat in fiecare moment in care el zacea inconstient, facea febra (o saptamana a avut 39,7 - 40 de grade, desi i se dadeau 3 antibiotice diferite odata)."
Medicii de la Spitalul Bagdasar Arseni, de unde Marius a fost transferat in Norvegia, spun ca atunci cand a plecat din Romania, primise tratamentul necesar, iar mainile lui nu erau in pericol.
