Nadia, zeiţa de la Montreal, faimoasă în întreaga lume după aproape jumătate de secol de când a învins computerul olimpic


Ultimul update: Sambata 01 Decembrie 2018 10:48
Data publicarii: Sambata 01 Decembrie 2018 10:00
Categorie: 1 decembrie

Zeița de la Montreal. Regina de la paralele. Micuța de aur. Fata care a învins computerul olimpic. Zecele perfect. Întreg mapamondul știe de Nadia Comăneci, iar de aproape o jumătate de secol românca are o faimă ce nu pălește deloc cu anii.

Nadia și soțul ei Bart Conner trăiesc la Norman, Oklahoma, unde au împreună o Academie de gimnastică. Amândoi vin după performanțe mari în sporturile olimpice, însă rezultatele lui nu se pot compara cu uriașa evoluție a Nadiei, cea care cucerea lumea la doar 14 ani. Lua 10 pe linie la Olimpiada de la Montreal și devenea celebră, astfel, pe toate continentele.

Nadia Comăneci este fără doar și poate cel mai cunoscut sportiv român din toate timpurile. Ba chiar la începutul anilor ’90, jurnaliștii americani au desemnat-o cel mai cunoscut om de sport, după o uriașă performanță în gimnastică.

Este în galeria marilor sportivi ai lumii, medaliată olimpic de nouă ori, între anii ‘76-‘80 și singura din lume care a luat 10 pe linie la toate cele șase probe olimpice. Reușita de la Montreal, din 1976, s-a remarcat și prin faptul că aparatura de afișaj a vremii nu era pregătită pentru rezultatul ei. Tabela electronică a afișat de fapt cifra 1, un punct și apoi două zerouri, pentru că nu putea arăta notă maximă, după ce Nadia lua prima notă de 10 din istoria acestei competiții, la gimnastică.

Nadia Comăneci: “Cu siguranță nu mi-am dat seama atunci că a fost un impact extrem de mare, eram mult prea tinerică să realizez acest lucru, plus eram un copil. Făceam ceea ce știam, nu m-am gândit că fac istorie.”

A făcut istorie, într-o vreme când România comunistă se bătea pentru podium cu marile puteri - Statele Unite, fosta URSS sau China. Sportul românesc ajunsese la un nivel incredibil, greu de imaginat astăzi, iar gimnastica a fost disciplina în care românii au triumfat ani la rând. Loturile olimpice din anii ‘80 au făcut ca o țară mică, est-europeană, să devină celebra în toată lumea. Puțini știau însă că performanța fetelor însemna un sacrificiu uriaș, tehnica desăvârșită era rezultatul unor antrenamente epuizante, pentru niște copii lipsiți de copilărie.

Nadia Comăneci: Mă miră, după atâția ani, că au trecut deja 42 de ani de la Olimpiada din ‘86, lumea să îmi spună când mă întâlnește că știe exact unde au fost în momentul când eu am luat acel 10. 42 de ani e totuși un număr. E măgulitor. Da, e adevărat, noi trăim într-un moment în care nu ne amintim ce s-a întâmplat anul trecut, sau cine a câștigat olimpiada de curând. Dar acel 10…”

Nadia, un brand internațional

De mai bine de patru decenii, numele Nadiei e asociat cu …“zecele perfect” și cu performanță de top. “The perfect Ten” – cum spun cei de peste Ocean apare astăzi pe diverse produse, cum ar fi o masă curbată, pentru un nou sport, un urmaș al ping -pongului. Produsul va fi lansat anul viitor și Nadia îl va promova.

“Perfect ten” este prezent și la numărul de înmatriculare al mașinii lui Bart. O clasică de colecție, din anii ‘50, restaurată cu piese originale, pentru că mașinile retro sunt a doua pasiune a soțului Nadiei.

Iar strada pe care se află Academia celor doi poartă de câțiva ani numele lui Bart, în semn de recunoaștere din partea comunității locale.

Bart Conner: “Va pot arăta intersecția între strada Bart Conner Drive și aleea Bart Conner. Nu a fost ideea mea, dar cei de la primărie au făcut asta pentru mine și e foarte drăguț.”

Au împreună 11 medalii olimpice, din care nouă sunt ale ei. Nadia este un brand, sunt puțini sporitivi care să fie recunoscuți în toată lumea după numele mic. Din Rusia până în Japonia și din România în Statele Unite, mulți părinți și-au numit fetițele nou-născute Nadia, după momentul performanței ei.

Bart a ieșit pe locul 46 la aceeași Olimpiada de la Montreal, atunci când Nadia lua 10 și medalia de aur. Dar nu s-au cunoscut la Montreal, se știau deja din Statele Uite, când s-au întâlnit cu ocazia altui concurs. Ea avea 14 ani, el 17 și chiar de atunci între cei doi s-a legat o frumoasă poveste de dragoste. Ea s-a întors în țară, dar trei ani mai târziu a fugit din comunism și s-au revăzut în America. S-au căsătorit însă abia în 1996, iar nunta au făcut-o la București.

Au trecut mulți ani de când micuța Nadia întra prima dată în sala de gimnastică în care antrenau soții Bella și Martha Karoly, într-o vreme în care performanța românească cerea sacrificii uriașe. Bella Karoly a descoperit-o pe Nadia la Onești, în localitatea natală, și a văzut potențialul uriaș al micuței de doar 6 ani, pe care a transformat-o într-o sportivă de talie mondială, cea mai bună din lume.

Nadia Comăneci:Norocul meu a fost că era o sală de gimnastică lângă unde locuiam și a fost ideea mamei ca să îmi consum această energie în sala de gimnastică și mi-a plăcut, pentru că era un loc de joacă, așa cum nu era niciunde și era o oportunitate să cunosc multe fetițe pe care altfel nu le știam și gândește-te că erau puțini copii care la vârstă de 8-9 ani călătoream, în afară României.”

Fuga Nadiei din România, cea mai grea palmă primită de Securitate

La începutul anilor ‘90 a fost invitată de către televiziunile americane să relateze, pe larg, cum a reușit să fugă din România. Scăparea ei din regimul comunist a fost considerată cea mai grea palmă pe care a primit-o Securitatea, la acel moment. A reușit să treacă definitiv granița, cu mai puțin de o lună până la Revoluție, deși pe urmele ei erau mulți informatori. Mersese de mai multe ori la competiții în străînătate, dar s-a întors de fiecare dată acasă. Cel care a ajutat-o să fugă a povestit că a închiriat o mășînă din Austria și a dus-o împreună cu alți români, fugari la rândul lor, până aproape de granița de la Stamora Moravița, în Timiș, și de acolo au trecut frontieră pe câmp, în noiembrie ‘89.

Are mama și fratele în România, unde vine de mai multe ori pe an.

Nadia Comăneci: “Când merg în România spun că merg acasă, când vin aici, în Oklahoma, spun că vin acasă. Casa e definită de cei din jurul sau. Dacă ai familie peste tot, înseamnă că e acasă.”

O perioada au trăit la Los Angeles. Au ales să rămână pe coasta de Vest doar cu o căsuța de vacanță și au preferat să trăiască la Oklahoma, un loc mult mai liniștit, în mijlocul Statelor unite, departe de glamourul și tumultul marilor metropole americane.

Sunt un cuplu de nota 10, duc o viață normală, de familie, la Norman. Și iubesc copiii, pe care îi învață, de mici, gimnastică. Academia celor doi oferă gratuit cursuri pentru copiii cu autism din Oklahoma, aduși cu autobuzul unei asociații din zonă.

Bart Conner: “Vin de la 18 luni până la 18 ani, avem și câte 1.500 de cursanți, 40 de antrenori, e un program mare, și chiar și în acest orășel mic, Norman, mai sunt și alte cluburi de gimnastică. Iar la nivel de copii, gimnastica este foarte populară în Statele Unite, pentru că poate fi baza pentru orice alt sport.”

După amiază au ore cu elevii de gimnaziu și cu cei de la colegiu, printre ei aflându-se și tineri ce merg la Naționalele de Gimnastică ale Statelor Unite, însă dimineață Academia are cursuri pentru copilași de grădiniță.

Directoare Academie: “E minunată! E idolul meu. Sunt mai mare decât ea, când eram în gimnaziu, ea nu știe asta, am scris o compunere despre ea, înainte să câștige Olimpiada. Am spus atunci că va câștigă Olimpiada și profesoară mi-a spus că sunt clarvăzătoare. Pentru că a câștigat. Și o iubesc!”

Cei doi sunt împreună de două decenii și au povestit televiziunilor de peste Ocean cât de mult se iubesc. Bart nu ratează nicio ocazie să îi facă declarații de dragoste.

Nadia Comăneci: “Îmi petrec puțin timp în sala, e adevărat, în fiecare zi, cred că am realizat că mișcarea e extrem de importantă pentru sănătatea ta în primul rând și doresc să am o constanța în a face în fiecare zi câte ceva, 30 -40 de minute pe zi.”

Nu mai face gimnastică, ci doar antrenamente de fitness, însă la televiziunile americane arată că încă mai poate stă dreapta, în mâini.

Nadia spune că fiul lor moștenește umorul lui Bart, cu care soțul ei a cucerit-o de prima dată când s-au cunoscut. Pe cel mic îl cheamă Dylan, și, la 12 ani, e pasionat de hochei. Joacă pentru echipa liceului, și, deși nu a făcut gimnastică, demonstrează că a moștenit talent de la părinții săi. Astăzi băiatul celor doi e deja un adolescent cu personalitate - e pasionat de muzica rock, iar de câțiva ani ia cursuri și îi place să cânte la baterie.

Nadia Comăneci: “El a devenit prioritatea noastră, dar în același timp, încercăm prin ceea ce am învățat și prin credibilitate, încercăm să le dăm oportunitatea celor din jur să înțeleagă importantă practicării sportului. Nu vorbesc de sportul de performanță, pentru că nici eu nu am intrat în sala la 6 ani să fac sport de performanță, am intrat că să mă joc.”

Nadia călătorește des și în prezent, în toată lumea, invitată la diverse evenimente, în timp ce Bart se ocupă mai mult de businessul din Oklahoma, unde cei doi sunt asociați cu fostul antrenor al lui Bart. În acest an, Nadia a defilat și pe podiumul de la new York, în săptămâna modei, pentru o acțiune umanitară. La Oklahoma, s-a scos și un cântec country despre perfromanta ei.

Bart Conner: “Am muncit mult să avem viața de acum, suntem mândri de proiectele în care suntem implicați, suntem prezenți și total implicați în viața băiatului nostru, care are 12 ani, încă putem face muncă noastră, dar suntem focusati să ne creștem copilul. Încercăm să fim un exemplu bun pentru el, nu numai în comunitate și pentru cei cu care lucrăm, încercăm să dăm înapoi cât de mult posibil, așa că atunci când o vezi pe Nadia pe podium, era pentru o acțiune caritabilă, să schimbe prin sport, o situație socială. Așa că tot ce facem are componentă de a da înapoi, latura altruistă.”

Finanțează o policlinică în București și vrea să înființeze o sală de sport

De altfel, ambii soți sunt ambasadori internaționali ai Special Olimpics, competiția sportivilor cu nevoi speciale, din Statele Unite. Se implică în multe acțiuni caritabile din toată lumea, iar la București finanțează o policlinică ce poartă numele Nadiei, înființată împreună cu Patriarhia Română, în așezământul unei biserici din centru. Cel mai recent proiect al lor vizează o sală de sport în Capitală, așa cum au la Oklahoma, cu ore de curs pentru copii preșcolari și de școală primară.

Nadia spune că societății românești îi lipsește o pepipiera reală, care să-i propulseze pe copii spre performanță, de la vârste foarte mici și să îi apropie de mișcare. O lume a sportului, cu numeroase baze sportive, în care cei mici să vină, din joacă, iar antrenorii să vadă cine are potențial pentru performanță.

Nadia Comăneci: “Eu eram la 5 ani, și era un concurs de tricicletă la grădiniță și pe acela am vrut să îl câștig. Înainte de a face gimnastică. Sunt anumiți copii predispuși la acest lucru. Mișcare, da, dar să fie mulți, să fie toți, să fie această oportunitate pentru că sunt foarte mulți copii care nu sunt expuși la sport. Și e o baza reală. Da, sigur, adică sunt copii care nici nu știu să alerge. “

Bart povestește că în Statele Unite sunt peste 3500 de academii de gimnastică.

Bart Conner: “Ce se întâmplă cu 3.500 de cluburi de gimnastică din Statele Unite? Sunt 5 milioane de copii care fac gimnastică în statele Unite, la nivel de începători. Dar cu 5 milioane la fundație, e ușor să găsești 10 foarte buni, în cei 5 milioane. Nadia și noi cum de mai dăm gimnaste? Noi nu avem baza aceea de 5 milioane. Baza noastră este foarte mică. Pe vremea mea erau foarte mulți copii care făceau sport, acum sunt foarte puțini. “

Și mai lipsește ceva în România.

Nadia Comăneci: “Sprijinul celor care ar trebui să sprijine, alții au înțeles cât de important este sportul, iar noi… am rămas puțin în urmă.”

Nadia spune că există inițiativa și în România, sunt mari sportivi dornici să se implice, însă rolul Ministerului Sportului e mic, în comparație cu modul în care e încurajată performanță peste Ocean. Unde prin sport se face educație în masă, din generație în generație.

Nadia Comăneci: “Foarte mulți dintre părinții copiilor care sunt în acest proiect ne spun copii lor au rezultate mai bune și la școală. Da, pentru că e aceeași disciplină de aici și aceeași recuperare după un eșec, pe care o dezvoltă aici, în fiecare zi.”

Afacerea lor s-a extins, în timp, iar lângă Academie au amenajat o unitate de producție. De la papuci și costume de gimnastică, până la echipamente pentru protecția mâinilor, soțîi Comăneci-Connor produc tot ce este nevoie pentru acest sport, în parteneriat cu fostul lui antrenor.

A făcut istorie într-o perioada în care exercițiile la bară, sol sau barna se făceau cu bătături până la rana, cu entorse și crampe, pentru că ea și fetele din generația ei nu aveau accesorii și echipamente care să le ușureze efortul.

Ea e româncă sadea, el e un american cu un bagaj serios de cunoștințe românești. Se completează reciproc, se iubesc și se respectă unul pe celălalt, de aproape patru decenii. Au planuri de investiții la București, însă au rădăcini puternice pe pământ american. Nadia a adus o mică Românie la Oklahoma și o uriașă contribuție în sportul mondial, unde cuvântul gimnastică încă e sinonim, după atâtea decenii, cu Nadia Comăneci.

Orașul Oklahoma este recunoscut pentru tornadele uriașe care vin periodic și smulg casele din pământ. Dar mai este celebru pentru Nadia Comăneci. La fel că o tornadă, a zguduit pe nepregătite scenă sportivă a lumii și a surprins un întreg mapamond cu o reușită fabuloasă. Marea performanță din sport i-a adus faima și respectul americanilor și al lumii întregi. Micuța care primea cândva note de 10 pe linie, este astăzi un român de notă 10 pe linie, în viață profesională și în cea de familie.
 

VIDEO PROTVPLUS.RO