MC Bean și Subcarpați. Povestea muzicienilor care îi fac pe tineri să se întoarcă la tradiții
Milioane de vizualizări pe internet, mii de oameni în fața scenei și un curent care prinde în ultima vreme tot mai mult în rândul tinerilor: întoarcerea la folclor și tradiții.
De câțiva ani, trupa Subcarpați reinterpretează folclorul, îl combină cu ritmuri moderne, iar rezultatul trezește în public interesul pentru originile noastre și sentimentul că muzica lor este glasul acestor locuri.
MC Bean este liderul trupei, cel de la care a pornit toată această poveste.
45.000 de oameni. O singură voce și o melodie populară, scoasă din adâncurile folclorului, scuturată de praf cu beatul modern și readusă la viață.
„Folcloru-i oxigen pentru un popor asmatic", este mesajul manifest pe care trupa Subcarpați îl cânta și lansează de fiecare dată când urcă pe scenă. În România ultimilor ani, n-a existat festival mare la care ei să nu fie invitați.
Cântecele lor, o combinăție de folclor și ritmuri moderne, electro și hip-hop, trezesc în tinerii vremurilor noastre dorul de românesc și tradițional, iar Subcarpați e deja un simbol.
Marius Andrei Alexe, alias MC Bean, a lansat trupa în 2010
Cu pălărie și părul prins în codițe, desculț și fluierul în mâna, Marius Andrei Alexe, alias MC Bean, e cel care a pornit trupa în 2010. De atunci, Bean a atras și crescut lângă el artiști care scot la lumină cântece și ritmuri demult uitate și redau folclorului strălucirea. În egală măsură, versurile lor conțin îndemnuri pentru implicare socială și trezire națională.
„Avem un folclor, muzica tradițonală este foarte frumoasă și suntem boi să nu o promovăm”, spune MC Bean.
Povestea Subcarpați se scrie într-o fostă fabrică, printre pereții scrojiți și măștile arhaice, devenite simbolul trupei.
Aici se caută și combină ritmuri, iar ce rezultă este pus la liber pe internet. Aproape toți oamenii din grupul lor au studii muzicale, absolvenți de Conservator. Călin e ofițer și cântă în fanfara militară. El deschide concertele trupei, cu traistă plină de fluiere și cavale.
„Mi-a plăcut melanjul asta dintre vechi și nou. Dintr-o lume în altă lume, ca să zic așa. Care prinde la tineri și promovăm tradițiile”, spune Călin.
„Străinilor care le merge bine, cam asta au în spate. Un element comun care îi leagă pe toți. Îi face să le fie și jenă când pun mâna să fure. Se gândesc la părinți, la familia cu tradiții. Asta e o durere. Și mi-am dat seama e nevoie de un element comun. Foloclorul. Trecutul. Trecut tradiționalul”, adaugă Bean.
Bean a terminat mecanică fină și kineto-terapie, dar n-a profesat nici măcar o zi. Cântă din prin școala primară, când împreună cu fratele sau făceau versuri și le puneau pe hip hop printre blocurile din Titan. Cu timpul, a intrat în mai multe trupe, a fost solist în Șue Paparude și a descoperit cavalul și țambalul.
„E un noroc la mijloc. Cred că țambalul are rolul lui, pentru că notele alea lui se potrivesc foarte bine cu beatul din hip hop și, automat, când am auzit, am întrebat: ce se mai potrivește din folclorul românesc pe biturile astea moderne? Și așa mi-am găsit direcția în viață”, spune Bean.
Criză de identitate
„Balada românului” e unul dintre clipurile de început în care a vorbit despre nevoia de folclor și întoarcerea la tradiții.
„Și aveam feedback destul de negativ la început, că e cam, pe țară, așa... Ăștia mai tineri. Ăștia mai bătrâni spuneau, vezi că și comuniștii... În loc să mă felicite lumea... Vezi că e și așa, folclorul românesc, au mai încercat și comuniștii să-l folosească... Un proces muzical sincer de căutare până găsești ceva de care să te îndrăgostești și un spirist naționalist așa, național, în care ești mândru că te ai oprit la sunteul tău. Că de ce te ai îndrăgostit e chiar sunetul țării tale”, spune Bean.
Subcarpați a dezvoltat și o colaborare cu surorile Oșoianu, un ansambul etnofolcloric de dincolo de Prut. Surorile cânta de prin anii 80, dar cu Subcarpați, ajung acum și la tineri, care le fredonează cântecele și sar pe muzică lor.
Și-au cumpărat o casă la țară pentru a fi mai aproape de ce e românesc
Și-au cumpărat o casă la țară pentru a fi și mai aproape de tot ce înseamnă românesc. Locul a fost decorat de Alina, care este designer. Ea este omul care stă în spatele lui Bean și a văzut în timp toate căutările lui, dar și cum tinerii au început să-i înțeleagă și aprecieze muzică.
„Pentru ei n a mai fost jenant să facă o horă. Pe care nu cred că ar fi făcut-o nici măcar la ei în curte. Și așa am început și eu. Și am început să caut în zona asta de tradiții, meșteri, să înțeleg lemnul, bucuria de a pune bucuria unui covor țesut”, spune Alina.
Andrei Argatu cântă cu Subcarpați încă de la începuturi
Argatu a pus printre primii muzică veche pe ritmul modern, iar românii au redescoperit comorile folclorului, artiști despre pe care știau sau nu, dar cu siguranță nu-i ascultau.
„De unde e Simpeu asta. E Liviu Vasilică, Maria Tănase. Și lumea se ducea direct la sursă să asculte partea nativă a folclorului românesc. Noi am creat o punte de legătură între vechi și nou”, spune Argatu.
Așa a apărut "Culese din cartier", o adevărată grupare de artiști, uniți în jurul lui Bean. Sunt peste 40 la număr, cântă de multe ori cu Subcarpați, dar, la rândul lor, au format și ei alte trupe, cu baza și influența tot din folclor.
„Am primit foarte multe sfaturi de inițiere... de la Bean. E incredibil cum își poate dedică atât de mult timp și semințe din astea de creativitate. Le implantează în fiecare. Dă un impuls, iar restul pornește, explodează de la sine. Pentru mine e în continuare omul care mă inspiră”, spune Argatu.
Scenă, cursuri și teatru
În ultimul timp, Bean se împarte între scenă, cursuri și teatru. Peste tot păstrează același filon: tradiția și folclorul. Îi învață pe alții cum să construiască și să cânte la caval. Și-a numit cursurile „atelier de identitate”.
„Am fost la vreo doi meșteșugari acasă și am făcut un promo și am dat clic. Avem 25 de locuri libere, înscrieți-va. Și noi ne făceam probleme... Tu câți prieteni ai la caval prin Timișoara? Și am avut surpriza să fie peste o sută de înscrieri”, spune Bean.
La Timișoara organizează un spectacol pentru tineri și mai ales pentru părinți.
Tot la Timișoara a jucat și Hamlet.
„Prin Bean deschizi o lume care apărea înainte ciudată. M-a impresionat modul lui de a conduce acest public. El este un rege pe deal. Efectiv este un rege pe deal. Atunci am vrut efectiv să montez Hamlet”, spune Ada Hausvater, director de teatru.
În studioul din fabrică abandonată, surorile Oșoianu cânta o colindă orchestrată de Bean. E atent la fiecare sunet și suflare. Din nou, o combinație între beat-ul modern și cântul unor veacuri de mult apuse. Ca un adevărat lider, Marius Andrei Alexe, MC Bean, a strâns în jurul sau artiști din toate colțurile țării, îi ține uniți și-i urcă pe scenă la festivaluri, iar muzica lor câștigă tot mai mult teren, încălzește inimi și trezește în mulți sentimentul că ascultă sunetul acestor locuri, dorința de a afla cine suntem, de unde venim și, mai ales, un strop de mândrie că suntem români.
Etichete: folclor, subcarpati,
