Florin Bucuţea aduce cultura în satele din Ardeal. Locul care are pentru prima dată bibliotecă de la 1907 încoace
Într-un sat din inima Transilvaniei, Florin Bucuţea împarte cărţi. Cititorii sunt copii satului iar acţiunea se petrece într-o cochetă biblioteca amenajată de el.
Florin Bucuţea s-a născut odată cu ProTV-ul, acum 25 de ani. A absolvit în vara un master şi spera să ajungă într-o zi jurnalist. A copilărit aici, în Dăişoara ascunsă după dealurile Braşovului, un loc rupt parcă de lume, în care se ajunge greu, pe un drum de câţiva kilometri plin de gropi. O vorbă spune că aici şi vulturul întoarce, pentru că drumul, mai departe de sat, nu merge.
Pe vremuri, Dăişoara era celebră pentru dansatorii care plecau de aici peste tot în lume. În aceste imagini, filmate în 1972, sătenii sărbătoreau 50 de ani de la înfiinţarea primului ansamplu de dansuri în sat. În timpul facultăţii Florin s-a tot întors acasă şi a văzut cum satul său îşi pierde tradiţiile iar copii nu au acces la cultură.
"Mama e învăţătoare şi tot aud acasă tot felul de minusuri pe care le au copiii la şcoală din inegaliatte de şanse, nu au acces la internet, când au venit la biblioteca prima dată ei nu ştiau cum arată o bibliotecă", spune Florin Bucuţea.
Povestea bibliotecii din sat începe în primăvara anului trecut când Florin a cerut ajutor pe facebook şi cărţile au început să sosească din toată ţara. S-au strâns peste 3500 de volume, a primit un spaţiu în căminul cultural, l-a reparat şi vopsit împreună cu părinţii şi câţiva prieteni şi în toamna lui 2019 l-a inaugurat.
Tatăl lui Florin ţine cheile bibliotecii şi râde la gândul că la bătrâneţe va fi bibliotecarul satului.
Cristina e la a optsprezeceaa carte împrumutată. Aici pustii au acces la calcultoare, imprimanta şi proiector. Iar vestea că în Dăişoara copiii vin la biblioteca s-a dus şi în satele din jur.
În satul Jibert, peste deal, preotul Iulian Ungureanu i-a cerut ajutorul lui Florin. Împreună au pornit o campanie tot pe facebook şi în plină pandemie, din martie până acum au adunat 9 mii de cărţi.
Preotul şi copiii satului au amenajat acest loc.
"Mi-a plăcut o chestie în discuţiile cu Florin. Părinte, noi trebuie să încercăm să lăsăm ceva în urma noastara. Şi mi-a plăcut foarte mult ideea asta şi am imprimat o pe toate chestiile. Da, lasa ceva în urma noastră. Şi am imprimat pe toate chestiile. Lasă ceva în urma ta. Noi suntem trecător, dar lasă o urmă în urma ta. Şi asta am făcut. Şi încercam să facem. par lucruri simple dar de importanţă vitală", spune preotul
Biblioteca funcţionează într-o casă abandonată pe care preotul a primit-o de la primărie. Sunt 7 calculatoare funcţionale, internet de mare viteză unde vor veni copiii săraci să facă temele în condiţii speciale."
Satul Dacia. Câteva mogâldeţe de copii cara cărţile proaspătă ajunse de la oraş. Donaţie. Şi aici, va fi o bibliotecă. În doar o lună s-au strâns peste o mie de cărţi.
Maria Polexa este profesor şi i-a cerut ajutor lui Florin. A impresionat-o efortul depus de acesta pentru comunitate.
Raluca Aroncea este profesor de limba romană în satul Crihalma. Şi ea i-a cerut ajutorul lui Florin. Bibliotecă a mai fost în sat la 1907 şi se deschide iar după 113 ani.
O mie de volume au ajuns în Crihalma în doar o lună.
Pentru sătenii din Dăişoara, Florin a proiectat filme, a făcut spectacole în căminul cultural şi a adus teatru în sura bunicilor.
"Fac toate astea pentru...bucuria copiilor şi a oamenilor de aici. Când le-am pus prima dată teatru erau şocaţi. Şi când le-am văzut bucuria din ochi am zis, bai chiar merită să fac. Că nu îţi ocupa o groază de timp şi timpul pe care îl investeşti în asta se revarsă cu nişte bucurii în spate".
În fiecare iarnă, de câţiva ani, tot pe site-urile de socializare cere ajutor şi reuşeşte să strângă de fiecare dată sute de cadouri pentru copii satului pe care vara îi convoacă la curăţenie generală, pe toate uliţele.
Face cunoscute obiceiurile din sat, iar în biserica proiectează filme. Şi uşor, locul a început să fie cunoscut şi vizitat de turişti.
Acum umbla prin sat şi strânge mărturii despre obiceiurile din bătrâni şi obiecte vechi care vorbesc despre tradatiile locale.
Mătuşa Maria a făcut parte din ansablul de dansuri. Păstrează în casă o adevărată comoară - straie vechi şi de o sută de ani. Parte din aceste straie le lasa pe mâna lui Florin.
Iar seara, după ce îşi termină munca în bătătura, mătuşa Maria ajunge la căminul cultural, unde într-o cameră Florin amenajează un muzeu cu ajutorul bătrânelor din sat.
În câteva ore, locul se transformă într-o pagină palpabilă de istorie care va fi văzută în primul rând de copiii satului. Bătrânele râd şi se bucura că nepotul Florin le trezeşte şi pune preţ pe amintirile lor. El are un master în management cultural şi a înţeles prea bine ce comoară are în sat. Tocmai de aceea o şterge de praf, o scoate la lumină şi o arată şi altora.
La 25 de ani, Florin este sufletul acestor locuri, lasa o urmă în urma lui, exemplul său este preluat acum şi de localităţile din jur care încep să înţeleagă că tradiţiile şi cultura sunt salvarea satului românesc.
