Explorând origini și evocând trecutul. Cine e Corina Sîrghi, „fata de la Dunăre” care reînvie muzica lăutărească pe mapamond
Cântă muzică veche populară sau lăutărească în care se regăsește o generație întreagă de tineri.
Corina Sîrghi este o artistă ce-și cântă prin versurile cântecelor de demult originea dobrogeană și, mai ales, nevoia lor, a celor mai tineri de a trăi o viață ce respiră libertate.
Cea care dă glas versului lăutăresc este Corina Sîrghi. O fată de la Dunăre, venită în Capitală să-și cânte originile, să se descopere și să dea mai departe poezia unei muzici care se întoarce dintr-un trecut în care oamenii își puneau viețile pe portativ.
Cu o voce venită parcă din vremuri de demult, Corina pune muzica veche pe scene diferite. Uneori cântă jazz, alteori este acompaniată de taraf, iar concertele în care este pe scenă cu pianistul Cătălin Răducanu se țin cu săli pline.
Există în tânăra generație o nevoie de a se întoarce la origini. La versul cântat cu jale, cu dor și cu dragoste. Muzica populară și lăutărească pe care Corina o duce și peste graniță.
Muzică lăutărească pe scene internaționale
La un concert din Portugalia au fost remarcați de organizatorii Enjoy Festival care i-au invitat la evenimentele lor din Cehia, Ungaria și Slovenia. Corina și Taraful lui Jean Americanul se pregătesc acum să cânte în Polonia. Jean e de fapt Shaun, dar l-a botezat așa un lăutar, nea Vasile, ce conducea taraful de la Mârșa.
Shaun Williams: „Nu putea să zică Shauwn și a zis Jean".
Shawn a venit în România din Ohio, Idaho. Este etnolog și a fost interesat să studieze pentru doctorat etnomuzicologie bazată pe drepturile romilor.
Înainte de a ajunge în România, a stat în Ucraina cinci ani și a trăit tot printre lăutari. Corina i-a scris un mesaj după ce l-a văzut cântând cu taraful din Clejani.
Sunt șase ani de când împreună duc muzica veche cântată de Romica Puceanu, Maria Tănase și Gabi Luncă în festivaluri, în cluburi și pe toate scenele care știu să pună în valoare arta lor. Corina își amintește că s-a îndrăgostit de muzica lăutărească atunci când a ascultat pentru prima dată piesa „Nu știu cu ce ți-am greșit" a Romicăi Puceanu.
Corina Sîrghi a crescut într-un sat din Tulcea, lângă Dunăre. Nu e fiică de pescar. A crescut într-o familie de oameni simpli și muncitori. Își amintește că în casa lor nu se asculta muzică, n-aveau CD-uri și nici pick-up.
Corina Sîrghi: „După cum ți-am mai zis, noi n-aveam nimic. Adică nu erau prioritare chestiile astea. Mi s-a părut că tot timpul la noi acasă s-a dorit foarte mult să fie pe modelul Ion. Ce contează pentru noi e „Pământul”. Atât și nimic mai mult. S-au ocupat cu pământul când eram mici”.
După aia mama a plecat la muncă în Italia. Voia să-și ajute fetele ajunse la liceu și facultate. Alături de sora mai mică, a rămas în grija tatălui și a bunicilor - ancora de care se agață când tumultul Capitalei o apasă prea tare.
Întoarcerea la origini și dorul de casă
Corina se întoarce acasă cu dorul copilului care, deși nu mai regăsește mare lucru din farmecul ulițelor de demult, are nevoie să respire aerul de acolo. Peste casa bunicilor au trecut două rânduri de renovări. Doar bucătăria vagon mai păstrează ceva din farmecul de demult.
Pentru Corina acea încăpere mică este locul în care se odihnește cel mai bine și unde adeseori găsește răspunsuri legate de întrebarea: Cum ai ajuns să cânți muzică veche?
Corina Sîrghi: „Probabil și asta a contat, pentru că s-a reflectat foarte mult copilăria mea, stilul de viață pe care l-am dus. Am putut să înțeleg mult mai bine, poate, muzica asta, pentru că era ceva simplu cu ceva simplu și ele s-au pupat între ele. Dacă aș fi trăit cu toate la îndemână...Într-un fel n-am dus lipsă de nimic, dar erau niște lipsuri”.
Cel care i-a descoperit talentul și a îndrumat-o spre muzica populară a fost profesorul de muzică din școală, care a învățat-o să cânte piesa dobrogeană „Trist și negri rămân norii”. Azi are un întreg album în care cântă despre Dunăre.
Corina Sîrghi: „Ce frumos e să cânt niște cuvinte simple și care chiar au un sens. Un text care chiar are un sens. Muzica dobrogeană îmi face pielea de găină”.
Corina a făcut liceul la Măcin, iar pasiunea pentru muzică și-a descoperit-o târziu. La insistențele familiei a dat la Conservator la Constanța. S-a transferat la Bucureșți după numai un an. Încă din facultate a început să cânte, iar acum din asta trăiește. Bunicii sunt totuși nemulțumiți că n-are carte de muncă.
Copiii născuți și crescuți în libertate, ajunși azi la vârsta maturității, văd viața diferit. Vor să se regăsească în ceea ce fac și munca lor să aibă un sens.
Corina Sîrghi: „Mă gândesc strict la ziua de mâine și poate puțin la ziua de poimâine”.
Din casa bunicilor pleacă mereu cu traista plină, în care bunicii pun și grijile că n-are ce mânca la București. Înainte de a ieși pe poarta bunicului lansează o rugăminte:
-Să te angajezi și să-i dai bătaie.
-Să termini master-ul.
-Știi ce e ăla master?
-Nu știu.
Muzica îi bucură sufletul
Corina râde și merge mai departe. Acasă, în București, locuiește cu chirie într-un apartament din centrul Capitalei și-și trăiește viața simplu, cu bucuria unei generații care, poate nu se trezește în creierii dimineții să facă naveta la serviciu, dar are sentimentul că ceea ce face e valoros și mai ales că îi bucură sufletul.
Corina Sîrghi: „Eu sunt foarte cu capul în nori, dar eu mă simt bine așa. Nu îmi place să iau viața atât de în amănunt și să mă gândesc să-mi fac planuri. Dacă nu sunt fericită că trăiesc acum, vreau să mă bucur acum, la 30 de ani, de tot, de tot”.
Să trăiești după propriile reguli, să-ți transformi pasiunea în meserie, să fii liber în spirit sunt valorile care definesc copiii născuți după Revoluție. Corina e recunoscătoare pentru ce trăiește, deși au fost momente când s-a îndoit de ea.
Corina Sîrghi: „Înainte eram foarte nemulțumită și frustrată”.
Să vorbești lumii prin muzica veche populară sau lăutărească e pentru ea misiune și drum într-o țară în care ne găsim din ce în ce mai rar repere.
Corina Sîrghi: „Îmi place România. Iubesc să trăiesc în România. Îmi place mult. Și când ies pe stradă și cu urâtul, și cu frumosul. Nu plec. Nu plec pentru că mi-am făcut așa un exercițiu de imaginație că poate cineva chiar are nevoie de mine aici și că ar trebui să rămân”.
Corina Sîrghi a rămas pentru cei care vor să asculte o muzică ce vorbește lumii și despre noi ca popor. Cântecele ajung la inima celor tineri care descoperă adevărul versurilor simple scrise de lăutari în vremuri în care libertatea pe care ei o trăiesc azi era un lux.
Poate n-au rigoarea unei vieți plină de reguli, dar au bucuria de a-și transforma pasiunile în cariere de succes.
