1 Decembrie: Silviu Purcarete, regizorul care l-a reinviat pe Faust
Regizorul Silviu Purcarete reuseste invariabil o performanta greu de egalat in teatru: sa-i lase pe toti fara replica. Daca nu l-ati vazut pana acum in interviuri, este pentru ca nu vrea.
"Mi-as vinde sufletul sa mai vad acest Faust o data! S-ar putea nu o sa mai am parte in viata aceasta de un spectacol mai impresionant, mai teatral".
"Regizorul e un talent autentic si are flerul sa creeze tablouri care marcheaza"- sunt doar cateva dintre aprecierile la adresa spectacolului Faust, regizat de Purcarete.
Ai zice ca totii criticii si-au scris cronicile cu dictionarul de epitete in fata si ca oamenii au vazut cel putin o bucata de Rai, desi ies din iadul imaginat de Silviu Purcarete. Regizorul roman a dus anul acesta la importantul festival de teatru de la Edinburgh versiunea lui despre Faust si lumea a iesit euforica, si rasa si plansa, buimaca, exuberanta. Sedusa.
Iar parte din farmecul lui e inclinatia aceasta de-a contrazice, usor jenat, orice elogiu, chiar orice compliment. Ca e vorba de talentul lui de regizor sau de iscusintele de bucatar, Silviu Purcarete incearca mereu sa-ti tempereze avantul.
Simti clar ca nu trebuie sa i te adresezi cu "maestre". Sa fie modestie, sa fie teama de vanitate, sa fie echilibrul unui regizor care are destule premii internationale, destule prezente la festivaluri, destule aplauze ca sa nu aiba nevoie sa umbli cocosat in prezenta lui? El vrea sa munceasca.
A regizat, unii spun magistral, Danaidele, Titus Andronicus, Phaedra, A douasprezecea noapte, Orestia, Trei surori, Don Juan, Ubu rex cu scene din Macbeth, Cumnata lui Pantagruel, Pilafuri si parfum de magar. La teatrele din Craiova sau Glasgow, Sibiu sau Limonges, Bucuresti sau Londra.
Munca lui mestesugareasca a ajuns la Festivalurile de Teatru de la Avignon, Edinburgh, Tokio, Melbourne, Montreal, Glasgow, Bath, Varna sau Gdansk.
A condus teatre din Romania si din strainatate, a facut la Limonges o scoala pentru tineri actori. A pus in scena opera.
Si, ce mai incolo si-ncoace: este singurul regizor strain invitat sa regizeze pentru Royal Shakespeare Company.
Montata intai la Sibiu, piesa Faust a fost poftita in sectiunea oficiala a Festivalului de teatru de la Edinburgh
Sunt vreo 30 de ani de cand spune povesti in sala de teatru. In ceea ce a hotarat el, regizorul Purcarete, ca poate fi o sala de teatru, de la cazarme militare pana la hale industriale.
Pentru Faust a avut nevoie de 1500 de mp ca sa-si intinda povestea asa cum se desfasura ea in mintea lui. De pasarele, scripeti, platforme mobile, de podele miscatoare, pereti buni de daramat, de proiectii video uriase, de muzica special compusa si cantata live. De 120 de artisti. De spectatori care se ridica de pe scaune si intra in scena.
Are atatea in minte, incat ii trebuie spatii largi, decoruri, tehnica si mijloace actuale, are nevoie de muzica, de oameni multi si talentati. Adica si de bani. Cele 5 reprezentatii de la Edinburgh i-au costat pe sponsori vreo 2 milioane de euro.
Are vocatia megaliticului, nu pentru ca n-are masura, ci pentru ca nu-si pune limite. In spatiile in care lucreaza, el e demiurgul. Apoi, cronicile zica ce-or vrea.
Saracii critici, au spus ei de prin anii 90, dupa Danaidele, ca Purcarete e un nume pe care nu-l vom putea uita. Dupa Faust, ca nu se poate ceva mai complet in teatru. Acum, artizanul Silviu Purcarete mestereste la primul lui film. A scris scenariul din povesti despre comunism auzite la sprituri de la un prieten de-al lui, medic.
Nici pentru Palilula, Purcarete nu pare sa-si puna bariere in imaginatie. Pe platou vorbeste calm cu actorii. Mai mult le arata decat le explica. Nu se agita.
Are actori favoriti, scenograf si compozitor preferati, are o echipa cu care lucreaza si de zeci de ani.
Actrita Ofelia Popii, descoperita de el, e o revelatie in rolul Mefistofel pentru oricare a vazut Faust. La Edinburgh, ea a luat premiul pentru interpretare.
Pentru succese si pentru ca aveti si constiinta insuccesului, Domnule Purcarete, Jos palaria!
Etichete: 1 decembrie, silviu purcarete,
